Motive de nelegalitate privind situaţia dobânzii variabile (NCPC, L. nr. 193/2000)

9 iul. 2020
Vizualizari: 455
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2080/2019

NCPC: art. 425, art. 488 pct. 6, art. 496 alin. (2); L. nr. 193/2000: art. 4 alin. (6)

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva motivului invocat, recurenta a susținut că motivarea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, având în vedere că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel ce priveau dobânda variabilă (pct. 3.1.2. din Condițiile generale ale convenției de credit) și clauzele Actului adițional nr. x din 19 august 2011.

În acest context, arată că la pct. 1 al dispozitivului sentinței apelate – dar menținută prin ultima dispoziție din decizia pronunțată în apel – constată caracterul abuziv și declară nulă „de drept” întreaga secțiune 3.1.2. din Condițiile generale.

La liniuța a 3-a din dispozitivul sentinței menținute prin decizia atacată se menționează:

„- clauza de la pct. 3 lit. c) și secțiunea 3 art. 3.1.2. din Condițiile generale”. Astfel, prin conjuncția copulativă „și” se înțelege că a fost declarată nulă de drept și întreaga secțiune 3.1.2. din Condițiile generale, ceea ce conduce implicit – prin coroborarea pct. 1 cu pct. 3 și 6 din dispozitivul acestei sentințe – la concluzia că instanța a dispus restituirea întregii sume de bani percepută de bancă cu titlu de dobândă, deoarece nulitatea „Secțiunii 3.1., art. 3.1.2.” din Condițiile generale, induce nulitatea pct. 3.1.2 lit. a), b) și c) din Condițiile generale. Art. 3.1.2. conține aceste trei litere, a – c, în care este reglementat modul de calcul și de plată a dobânzii contractuale.

Această critică este fondată, având în vedere că, prin decizia atacată nu s-a adus nicio precizare cu privire la aceste motive de apel, iar mențiunile din decizia recurată, cu referire la dobânda pretinsă de intimații-reclamanți pentru sumele pe care le-ar datora banca, nu acoperă și situația dobânzii contractuale anulată prin sentința apelată.

De asemenea, se constată că decizia atacată a menținut, fără vreo motivare și dispozițiile privind constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 1 – 3 din Actul adițional nr. x din 19 august 2011, în condițiile în care, actul respectiv a fost încheiat după apariția O.U.G. nr. 50/2010, la cererea de restructurare a creditului formulată chiar de intimații-reclamanți.

În acest context, se reține că nici sentința, nici decizia recurată nu analizează aceste dispoziții, prin care variabilitatea dobânzii nu poate fi arbitrară ori discreționară, cât timp variația este legată doar de indicele de piață LIBOR, indice care nu se află sub controlul sau puterea de modificare a Băncii.

Din această perspectivă, se reține în ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază această critică a fi fondată, întrucât hotărârea este pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar lipsa oricărei motivări cu privire la aceste aspecte ori la diferența dintre clauza contractuală inițială și cea stabilită prin Actul adițional privind dobânda, relevă lipsa de temei a deciziei recurate.

În ceea ce privește critica recurentei, potrivit căreia, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 care a transpus art. 4 alin. (2) din Directiva CEE 93/13, aceasta urmează a fi avută în vedere, în rejudecarea apelului.

În contextul relevat, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a procedat, în mod efectiv, la cercetarea fondului cauzei – prin prisma analizei susținerilor părților, a înscrisurilor dosarului și a temeiului de drept invocat, fără referiri la motivele de nelegalitate privind situația dobânzii variabile (pct. 3.1.2. din Condițiile generale ale convenției de credit) și clauzele Actului adițional nr. x din 19 august 2011, aspecte ce nu satisfac exigențele unei analize a raportului juridic dedus judecății, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel se va preocupa să răspundă criticilor formulate de părți în susținerea pretențiilor și apărărilor lor într-o formă clară și concisă și va analiza din această perspectivă situația dobânzii variabile (pct. 3.1.2. din Condițiile generale ale convenției de credit) și clauzele Actului adițional nr. x din 19 august 2011.

Constatând că instanța de apel nu a intrat în cercetarea pretențiilor deduse judecății sub aspectul cererilor cu care a fost învestită, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 267 din 5 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.

Motive de nelegalitate privind situația dobânzii variabile (NCPC, L. nr. 193/2000) was last modified: iulie 8th, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.