Motiv de recurs privind nelegalitatea hotărârii primei instanțe datorită nesocotirii principiilor de bază ale procesului civil. Respingerea recursului ca nefondat (NCPC, L. nr. 554/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 2616/2020

NCPC: art. 174 alin. (2), art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 496 alin. (1); L. nr. 554/2004: art. 20

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Într-o primă critică, încadrabilă la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta reclamantă a afirmat că hotărârea primei instanțe este nelegală raportat la dispozițiile art. 174 alin. (2) C. proc. civ., datorită nesocotirii principiilor de bază ale procesului civil, în consonanță cu art. 6 CEDO și jurisprudența instanțelor naționale. Consideră că drepturile sale procedurale, în special dreptul la apărare, a fost încălcat, nefiind administrat probatoriul necesar stabilirii situației de fapt reale, prin aceea că prima instanță a admis obiecțiunile reclamantei și a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză psihiatrică, însă a revenit ulterior în mod nejustificat asupra probei încuviințate.

În acest context consideră că în mod greșit și-a însușit prima instanță raportul de nouă expertiză psihiatrică întocmit de INML București sub nr. x, avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul INML și de Comisia Medico Legală a INML, întrucât acesta a fost întocmit în cadrul unui dosar al Curții de Apel Bacău care avea obiect diferit, obiectivele stabilite în cadrul respectivului dosar erau diferite, iar raportul nu s-a pronunțat cu privire la starea de sănătate a reclamantei la momentul emiterii actului contestat ci asupra stării de sănătate avute în momentul expertizării.

Contrar acestor critici, Înalta Curte apreciază că prima instanță nu a revenit în mod nejustificat sau intempestiv asupra probei încuviințate, ci și-a argumentat hotărârea, invocând motive concludente de natură medicală, instituțională și, în special, de natură procedurală. Astfel, prima instanță a conchis că, dat fiind numărul semnificativ al examinărilor psihiatrice din partea medicilor psihiatri din cadrul INML București, care au stabilit unanim corectitudinea diagnosticului reclamantei de tulburare de personalitate, nu se pot efectua alte proceduri de examinare sau avizare psihiatrică după exprimarea punctului de vedere atât din partea Comisiei de Avizare si Control de pe lângă INML București, cât și a Comisiei Superioare din cadrul INML.

În acest context, în mod corect a observat prima instanță că raportul de nouă expertiză medico legală psihiatrică A 6/11509/16/23.01.2018 administrat ca probă în dosarul Curții de apel Bacău a avut în vedere inclusiv raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10.600/2015 al Comisiei de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul INML București, întocmit în prezentul dosar.

Ceea ce este de asemenea important în hotărârea primei instanțe de a reveni asupra probei încuviințate sunt aspectele organizatorice și de fond indicate de către Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici prin adresa nr. x/12.12.2018, după cum urmează:

– prin adresa nr x/12.12.2018 a Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici s-a arătat din cauza identității problematicii (psihiatrice, s.n) din cele două dosare ale reclamantei (Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București), efectuarea raportului de nouă expertiză medico legală psihiatrică nr A6/11509/16 de către Comisia de nouă expertiză medico legală din cadrul INML București pentru Curtea de Apel Bacău, avizul dat deja de Comisia de avizare și control a actelor medico legale din cadrul INML București, existența unei singure comisii de nouă expertiză medico legale psihiatrice, care deja și-a exprimat opinia medicală, este imposibil să se procedeze la elaborarea unei noi expertize medico legale psihiatrice în prezenta cauză de o altă comisie cu competențe cel puțin egale cu a celei care deja a întocmit raportul de nouă expertiză x/19.02.2018;

– toți cei unsprezece medici primari din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici învestiți de către ambele instanțe de judecată au stabilit în mod unanim corectitudinea diagnosticului psihiatru de care suferă reclamanta, astfel cum au stabilit anterior și membrii Comisiei centrale de expertiză medico-militară a M.A.I, diagnostic care a stat la baza emiterii celor două decizii medicale contestate de către reclamantă în proceduri judiciare (dr. C., dr. D., dr. E., dr. F., dr. G., dr. H., dr. I., dr. J., dr. K., dr. L., dr. M.). În contraprobă, reclamanta se prevalează de o serie de considerații care exced sfera strict psihiatrică formulate de expertul parte dr. B., fără însă a dovedi expertiza medicală de specialitate în domeniul în discuție a acestui medic;

– nici un alt act medical, opinie, evaluare psihiatrică sau măcar psihologică nu a fost depusă de reclamantă pentru a ridica vreun semn de întrebare asupra rigorii științifice și medicale de care au dat dovadă cei unsprezece medici primari psihiatri care au examinat direct pe reclamantă, precum și în baza întregii documentații medicale anterioare;

– din punct de vedere procedural, obiecțiunile/solicitarea de efectuare a unei noi exeprtize/depuse de către reclamantă atât față de raportul de expertiză medico legală psihiatrică în prezenta cauză sunt aproape identice cu cele formulate în cadrul dosarului Curții de Apel Bacău împotriva raportului din acel dosar.

Față de argumentele enunțate, care nu au fost combătute de recurentă într-un mod concludent, Înalta Curte împărtășește opina primei instanțe în sensul că din punct de vedere procedural criticilor reclamantei li s-a oferit un răspuns adecvat din partea experților prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică A 6/11509/16/23.01.2018, elaborat de către Comisia INML Mina Minovici București, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

De asemenea, Raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 6/11509/16/23.01.2018, care a avut în vedere și constatările din cuprinsul raportului din prezenta cauză, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10.600/2015, a fost avizat atât de Comisia de Avizare si Control de pe lângă INML la 14.02.2018 cât și de Comisia Superioară Medico Legală a INML prin avizul x/2019.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, răspunsul dat la obiectivele stabilite în cadrul respectivului dosar erau utile soluționării cauzei pendinte. Cu referire la critica care vizează modul în care Comisia de primă expertiză medico-legală psihiatrică a înțeles să nu se raporteze, sub aspect temporal, la actele medicale și starea reclamantei la momentul emiterii Deciziei nr. 114/4.06.2014, ci de la momentul examinării reclamantei, prima instanță a răspuns la criticile reclamantei arătând că medicii primari psihiatri care au elaborat raportul de expertiză psihiatrică au avut în vedere întreaga și ampla documentație anterioară momentului examinării reclamantei, reprezentată de toate rapoartele de evaluare psihologică și psihiatrică și deciziile medicale care au precedat emiterea Deciziei medicale nr. 114/2014, judecătorul fondului indicând în acest sens punctul 1 al Raportului, filele x CAB).

Prin concluziile Raportului de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/11509/2016 ca răspuns la obiectivul 3 – să se precizeze dacă diagnosticul reținut în cuprinsul deciziei medicale nr. 10/15.01.2014 este corect stabilit, se arată:

Diagnosticul corect este „Tulburare mixtă de personalitate (diagnostic precizat în actul menționat). Se menționează că evaluările psihologice și clinice psihiatrice au fost corecte, conform bunelor practici în domeniu (pct. 1). Totodată, se precizează că se reconstituie trăsături accentuate și patologice de personalitate dominant paranoid și obsesionale, nu se reconstituie simptomatologie psihotică (delirantă)” (pct. 4).

În acest context, Comisia de nouă expertiză medico-legală subliniază, în cadrul referirilor la „cazul de față, cap. III -tulburarea de adaptare”, că nu pot fi menținute în cadrul unor asemenea structuri (cum sunt cele militare) persoane cu deficit de coping, întrucât aceste structuri presupun anduranță crescută, capacitate de mediere, posibilitate de aderență la grupul apartenent, toleranță crescută la frustrări, acceptarea necondiționată a autorității.

Examinând această concluzie, raportat la cea formulată prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.x/21.12.2016., prin care se stabilește că din analiza documentației avute la dispoziție, Comisia apreciază că A. prezintă diagnosticul de Tulburare de personalitate de tip mixt (F61), Înalta Curte nu poate identifica contradicții între concluziile rapoartelor elaborate, acestea confirmând diagnosticul de tulburarea de personalitate de tip mixt chiar dacă nu mențin forma de manifestare a acestei boli de „decompensată delirant”. De asemenea, acest răspuns nu vizează exclusiv starea de sănătate a recurentei reclamante în momentul examinărilor ci, indubitabil, vizează și diagnosticul din epoca emiterii actelor medicale contestate, tot istoricul/evoluția bolii psihice stabilite prin Decizia medicală nr. 114/2014, prin corelare cu examinările psihiatrice și psihologice actuale.

Raportul de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2016 descrie istoricul bolii, în contextul evenimentelor care s-au derulat la locul de muncă, redă conținutul rapoartelor de evaluare psihologică precum și a actelor medicale anterior emise, după care prezintă constatările medicale proprii ale Comisiei de nouă expertiză medico-legală în care sunt indicate investigațiile complementare solicitate de către Comisie, urmate de precizarea unor noțiuni generale și finalizate prin constatările efectuate în cazul de față.

În concluzie, Înalta Curte nu poate achiesa, prin prisma motivelor de casare invocate, nici la criticile care vizează insuficiența motivării raportului, lipsa unor teste, chestionare care îl susțin sau cele care vizează valoarea probatorie corelată a rapoartelor. Tot astfel, în cadrul controlului de legalitate exercitat, Înalta Curte nu poate nici cenzura și nici reevalua concluzia la care au ajuns Comisiile în raport de constatările efectuate.

Așa fiind, Înalta Curte nu poate reține încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare prin modul de administrare și evaluare a probelor sau prin răspunsurile date la apărările recurentei reclamante. În aceeași ordine de idei, Înalta Curte achiesează la concluzia primei instanțe potrivit căreia nu există nici o premisă care să fundamenteze presupunerea în sensul că, deși la momentul examinării de către Comisia de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul INML, la aproape 2 ani de la data emiterii Deciziei nr. 114, aceasta a fost diagnosticată de trei medici psihiatri primari cu tulburare de personalitate de tip mixt F 61, cu toate acestea, anterior, la momentul examinării de către Comisia centrală de expertiză medico-militară a M.A.I, aceasta nu ar fi suferit de tulburarea de tulburare mixtă de personalitate care să o facă inaptă de îndeplinirea serviciului în poliție, conform H.G. nr. 56 din 25 ianuarie 2012 pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.

Prin urmare, criticile și apărările formulate de recurenta reclamantă nu au evidențiat nici aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.