Mandatul european de arestare. Solicitarea arestării şi predării de către un alt stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate

• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1) pct. 9
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin sentința penală nr. 4 din data de 8 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.12.2021 de către autoritățile judiciare din Irlanda – Înalta Curte în dosarul nr. x EXT pe numele persoanei solicitate A.. În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Irlanda, cu respectarea regulii specialității. S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.01.2022 până la data de 06.02.2022, inclusiv și emiterea mandatului de arestare. S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore la data de 07.01.2022, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 1012 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 07.01.2022 a fost înregistrată adresa nr. x/2021 din data de 07.01.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 13.12.2021 de către autoritățile judiciare din Irlanda – Înalta Curte în dosarul nr. x EXT pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luarea măsurii arestării persoanei solicitate. Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 07.01.2022 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. 1 din 07.01.2022, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 07.01.2022, ora 15:29 până la 08.01.2022, ora 15:29.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 8 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

„Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate”. Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

„Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002”, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 302/2004, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Înalta Curte verificând îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe numitul A., se constată că autoritățile judiciare din Irlanda au înaintat mandatul european de arestare emis la 13.12.2021 cu propunerea de luarea măsurii arestării persoanei solicitate, Directorul Procuraturii Publice a ordonat, pe 3 septembrie 2021, proces sub acuzare după cum urmează: 7 capete de acuzare pentru spălare de bani contrar Secțiunii 7 din Actul Justiției Penale 2010 (Spălare de bani și Finanțarea terorismului); 5 capete de acuzare pentru folosirea unui instrument fals contrar Secțiunii 26 din Actul Justiției Penale 2001 (furt și fraudă).

Înalta Curte reține că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv 12 mandate emise la 30.09.2021 judecătorul de la Tribunalul Districtual, Districtul Dublin Metropolitan (în legătură cu 7 capete de acuzare pentru spălarea de bani contrar Secțiunii 7 din Actul Justiției Penale 2010 spălare de bani și finanțarea terorismului și 5 capete de acuzare pentru folosirea unui instrument fals contrar Secțiunii 26 din Actul Justiției Penale 2001- furt și fraudă). De asemenea, încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, fiind descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și specificată pedeapsa maximă prevăzută de legea statului solicitant pentru aceste fapte, respectiv 14 ani închisoare pentru infracțiunea de spălarea de bani și 10 ani închisoare pentru infracțiunea de folosirea unui instrument fals.

Așadar, infracțiunile menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate sunt infracțiuni grave, în privința cărora, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 302/2004 republicată nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa. Totodată, se reține că nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Principiul recunoașterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei cadru 2002/584, presupune, potrivit articolului 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C 261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispozițiilor Deciziei cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3, precum și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 și 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condițiilor definite la articolul 5 din decizia cadru (Hotărârea Curții din 29 ianuarie 2013, R C 396/11, EU:C:2013:39, punctul 36). Prin urmare, autoritățile judiciare din România sunt obligate să pună în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată susține că nu dorește predarea către autoritățile judiciare din Irlanda.

În ceea ce privește critica formulată de apărare prin care se solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare. Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 8 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 253 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.