Mandatul european de arestare. Procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră (NCPP, L. nr. 302/2004)

27 oct. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 117

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 149/2020

L. nr. 302/2004: art. 84 alin. (1), art. 97 alin. (1), art. 99 alin. (1), art. 104 alin. (3); NCPP: art. 275 alin. (2)

Conferința națională de Drept Penal al Afacerilor, ediția a VIII-a, ON-LINE

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, iar conform art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.

În cauză, arestarea și predarea persoanei solicitate A., cetățean român, se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de Judecător districtual (Curtea Magistraților) din Manchester – Marea Britanie la data de 15.01.2020, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea a două infracțiuni de spălare de bani, prevăzute de Secțiunea 328 din Legea privind bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni din 2002.

În fapt, în esență, s-a reținut că: la data de 23 mai 2018 Agenții Biroului de venituri și vamă al Majestății Sale au observat un vehicul x, număr de înregistrare x, ocupat de B. (conducător auto) și C. (pasager) și un vehicul D., număr de înregistrare x, ocupat de A. (conducător auto) și E. (pasager), parcate la supermarketul F., din Braintree, Essex. S-a observat că toți cei patru ocupanți ai ambelor vehicule au transferat 4 obiecte din portbagajul x în portbagajul D. În jurul orelor 20:25, Ofițerii s-au prezentat și au explicat că intenționau să efectueze o percheziție legală a celor două vehicule. În portbagajul automobilului D. au găsit trei genți și o cutie conținând 345.620 lire. Suspecții au fost arestați pentru suspiciunea de spălare de bani, iar la data de 24 mai 2018 suspecții au fost audiați după citirea drepturilor, folosind interpreți și reprezentanți legali (G. a refuzat să beneficieze de reprezentant legal). A., într-o declarație pregătită, a negat că ar fi implicat în spălarea de bani. A recunoscut că a fost șoferul vehiculului, dar a declarat că prietenul său, E., i-a cerut în schimbul a 100 lire să-l ducă la F., să se întâlnească cu un prieten. A recunoscut că a manipulat una dintre genți, dar a crezut că aceasta conținea haine.

În ceea ce privește natura și încadrarea juridică a faptelor, astfel cum reiese din conținutul mandatului european de arestare aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 332/II-5/2020, s-a concluzionat că persoana solicitată, între data de 21 mai 2018 și 24 mai 2018, s-a implicat sau a devenit interesat în cauză într-un aranjament despre care știa sau pe care îl suspecta ca facilitând, prin orice mijloace, achiziționarea, păstrarea, utilizarea sau controlul de proprietate ilicită, și anume o cantitate de numerar, de către sau în numele altei persoane. De asemenea, între data de 21 iulie 2018 și 29 iulie 2018 s-a implicat sau a devenit interesat în cauză într-un aranjament despre care știa sau pe care îl suspecta ca facilitând, prin orice mijloace, achiziționarea, reținerea, utilizarea sau controlul de proprietate ilicită, și anume o sumă în numerar, de către sau în numele altei persoane, reținându-se că prin acestea a fost încălcată secțiunea 328 din Legea privind bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni din 2002.

Înalta Curte constată că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate se regăsesc printre faptele care dau loc la predare dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, situație în care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări. În cauza de față, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracțiunile presupus săvârșite este de 14 ani închisoare, conform mențiunilor cuprinse în mandatul european de arestare tradus în limba română.

Astfel, infracțiunile de spălare de bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni pentru care contestatorul este cercetat de autoritățile judiciare englezești și pentru care se solicită predarea lui în vederea efectuării urmăririi penale sunt incluse în lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nemaifiind necesară examinarea condiției dublei incriminări.

În cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Analizând dispozițiile legale menționate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Aspectele invocate de contestator care în opinia sa împiedică punerea în executare a extrădării referitoare la erorile cuprinse în mandatul european de arestate în ceea ce privește prenumele acestuia și cetățenia, precum și susținerea că mandatul european de arestare a fost emis în lipsa sa și astfel i s-a încălcat dreptul la apărare ori la un proces echitabil, pe de o parte nu constituie motive care să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare, fiind vorba de erori materiale, iar pe de altă parte nu se circumscriu niciunui caz de refuz al predării persoanei solicitate.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului contestatorul persoană solicitată A. nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate, cu prilejul audierii sale atât la parchet cât și în fața primei instanțe acesta relatând că este persoana indicată în cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Marea Britanie .

Pachet: Principiile procedurei judiciare

Prin urmare, aceste aspecte reiterate în fața instanței de control judiciar sunt neîntemeiate, în mod judicios reținând prima instanță că solicitarea apărării persoanei solicitate A. în sensul respingerii cererii de punere în executare a mandatului european este nefondată în condițiile în care s-a stabilit, în conformitate cu art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, identitatea persoanei solicitate în speță, iar prenumele „A.” în loc de A. și mențiunea de la rubrica cetățenie „Moldova, Republica România” fiind simple erori materiale cuprinse în acesta.

De asemenea nu pot fi primite nici susținerile apărării contestatorului privind încălcarea dreptului la apărare ca urmare a emiterii mandatului european de arestare în lipsa persoanei solicitat, în speță nefiind vorba de un mandat european de arestare emis în baza unei hotărâri de condamnare date în lipsa inculpatului, conform dispozițiilor art. 93 din Legea nr. 302/2004, ci prin mandatul emis în cauză de o autoritate judiciară competentă s-a solicitat arestarea persoanei solicitate A. și predarea sa autorităților judiciare în vederea efectuării urmăririi penale pentru faptele presupus comise de aceasta și descrise în cuprinsul mandatului a cărei executare se solicită.

Așadar, motivele invocate în susținerea prezentei contestații sunt neîntemeiate, în speță nefiind incidentă situația prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului, întrucât în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare cu privire la persoana solicitată, ci aceasta urmează a participa la efectuarea urmăririi penale și va avea astfel posibilitatea să formuleze cereri și apărări în legătură cu acuzațiile ce îi sunt aduse.

Referitor la cererea contestatorului privind luarea unei măsuri preventive mai puțin severe, respectiv măsura controlului judiciar așa cum s-a solicitat la acest termen, Înalta Curte consideră că este neîntemeiată în raport de obiectul cauzei și împrejurarea că prin măsura arestării se asigură predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine. Așa cum s-a arătat, în cauză, contestatorul a fost solicitat pentru efectuarea urmăririi penale instrumentate de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

Mandatul european de arestare, fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea și predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal, s-a dispus arestarea, prin sentința contestată, în conformitate cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, pe termenul maxim de 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispozițiile legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 29/F din data de 17 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Mandatul european de arestare. Procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră (NCPP, L. nr. 302/2004) was last modified: octombrie 25th, 2020 by Redacția ProLege

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter