Lipsa continuității completului. Modalitatea de administrare a probatoriilor de către instanța de apel. Recurs (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 953/2017

NCPC: art. 214, art. 424, art. 488; Regulamentul de ordine interioară a instanțelor: art. 104 alin. (3)

Din conținutul criticilor formulate de către recurent, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reiese că nemulțumirea acestuia vizează aspecte legate de modul de administrare a probatoriilor în fața instanței de apel, la modalitatea în care instanța de apel a soluționat cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin apărător.

De asemenea, a criticat lipsa continuității completului de judecată și faptul că la dosarul cauzei, după ce instanța a rămas în pronunțare, au fost atașate înscrisuri noi, de conținutul cărora nu a avut cunoștință și care nu îi aparțin, deși din conținutul acestora rezultă că ar fi fost transmise de către recurentul reclamant.

Prioritar, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate care privesc modalitatea de administrare a probatoriilor de către instanța de apel, (audierea martorului C.), respectiv modalitatea în care au fost soluționate cererile adresate departamentului arhivă a curții de apel (eliberarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei după ce instanța a rămas în pronunțare) exced controlului de legalitate de către instanța de recurs. Aceasta întrucât motivele de nelegalitate sunt expres și limitativ reglementate de art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., acestea vizând alcătuirea și compunerea completului de judecată, încălcarea competenței de ordine publică, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, nemotivarea hotărârii sau existența unor considerente contradictorii sau străine de natura cauzei, încălcarea autorității de lucru judecat sau aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

Pe de altă parte, chestiunile legate de relația justițiabililor cu arhiva instanței nu pot face obiect de control al legalității din perspectiva dispozițiilor care reglementează recursul, care reprezintă o cale de atac extraordinară, ce poate fi exercitată exclusiv împotriva hotărârilor judecătorești, astfel cum este definită de art. 424 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În ceea ce privește critica privind soluția pronunțată de curtea de apei cu privire la cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin avocat, din perspectiva în care recurentul reclamant a invocat faptul că a fost lipsit de asistență juridică, se constată următoarele:

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că reclamantul A. nu a formulat o cerere prin care să solicite ajutor public judiciar sub asistenței juridice prin avocat, ci cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, aflată la fila 23 a Dosarului nr. x/3/2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, soluționată de curtea de apel în sensul admiterii acesteia și scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru datorate.

Împrejurarea că pentru termenul din 25 aprilie 2016, reclamantul A. a formulat cerere de amânare pentru a i se acorda posibilitatea angajării unui apărător, conform înscrisului aflat la fila 64, cerere admisă de instanță prin încheierea din aceeași dată, nu poate să echivaleze cu formularea unui cereri de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite prin avocat, aceasta din urmă reprezentând un beneficiu pe care legiuitorul îl recunoaște părților, în anumite condiții, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, în timp ce cererea de acordare a unui termen pentru angajarea unui apărător, așa cum este cazul în speța, este formulată în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Privitor la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cel de-al doilea motiv de casare este destinat să garanteze respectarea principiului continuității dezbaterilor.

Dispozițiile art. 214 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. impune cerința ca membrii completului care judecă procesul să rămână aceiași în tot cursul judecății și vizează doua situații distincte:

Prima ipoteză se referă la imperativul pronunțării hotărârii judecătorești de judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a pricinii. O atare cerință se impune din perspectiva în care ar fi inacceptabil ca o hotărâre judecătorească să fie pronunțată, de către alți judecători decât cei care au pronunțat hotărârea. Hotărârea este casabilă chiar dacă numai unul dintre membrii completului de judecată nu a participat ia soluționarea cauzei în fond.

A doua ipoteză vizează nerespectarea dispozițiilor legale referitoare Ia repartizarea aleatorie a cauzelor. Acest temei de casare este destinat a asigura respectarea dispozițiilor privitoare fa repartizarea aleatorie a cauzelor, împrejurare de natură a garanta transparența și imparțialitatea desemnării judecătorilor

Prin urmare, în esență, textul legal în discuție se referă ia pronunțarea hotărârii de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Așadar, legea sancționează nerespectarea pe parcursul procesului a dispozițiilor privitoare la repartizarea aleatorie a completului, nu numai la momentul procesual al dezbaterii cauzei pe fond. Șt schimbarea compunerii completului de judecată conduce la aceeași consecință procedurală ca și schimbarea întregului complet, dacă o atare măsură nu a fost dispusă cu respectarea condițiilor legale.

În cauza de față, analizând conținutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se constată că apelul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 703 din 25 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 15 februarie 2016 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 17/A, constituit din doamnele judecător E. și F., cu termen la 25 aprilie 3016, conform procesului verbal încheiat cu această ocazie, aflat La fila 2 a Dosarului nr. x/3/2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

De asemenea, se constată că potrivit rezoluției aflate la fila 66 a dosarului curții de apel, din 11 iulie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cauza a fost repartizată ciclic completului C/3/A, compus din doamnele judecător G. și H.

Prin urmare, la termenul stabilit pentru 12 octombrie 2016 când au avut loc dezbaterile asupra fondului apelului, au participat judecătorii, astfel cum au fost desemnat prin rezoluția din 11 iulie 2016, care au și pronunțat decizia civilă recurată, respectiv judecătorii G. și H.

Împrejurarea că a operat o modificare a completului învestit cu soluționarea cauzei, nu este în măsură să atragă incidența dispozițiilor art. 488 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., atâta timp cât aceasta a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a prevederilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

De asemenea, se reține că nu au fost eludate dispozițiile legale care prevăd obligativitatea participării ia pronunțare a acelorași judecători care au participat la dezbateri.

Constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 669/A din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Sursa informației: www.scj.ro.