Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat – modificări (O.U.G. nr. 104/2017)

2 ian. 2018
Vizualizari: 4042
Art. 18 alin. (3) din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 18 alin. (3) prevedea:

„(3) Pentru întocmirea studiului de fundamentare, partenerul public poate contracta, în condițiile legii, servicii de consultanță tehnică, economică și juridică”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 18, alin. (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(3) Pentru întocmirea studiului de fundamentare, partenerul public poate contracta, în condițiile legii, servicii de consultanță juridică, tehnică și financiară”.

 

Art. 19 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 19 prevedea:

„(1) Studiul de fundamentare trebuie să evidențieze următoarele elemente principale, care justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului:

a) gradul de suportabilitate a proiectului și comparația opțiunilor/aranjamentelor contractuale alternative pentru implementarea proiectului;

b) structura de distribuire a riscurilor pentru fiecare opțiune alternativă de implementare a proiectului;

c) caracterizarea proiectului prin raportare la deficitul public și la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislației Uniunii Europene;

d) finanțabilitatea proiectului;

e) eficiența economică a proiectului.

(2) Conținutul și procedura de realizare și actualizare a studiului de fundamentare, inclusiv elementele principale prevăzute la alin. (1), se vor detalia în normele de aplicare a prezentei legi”.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 19 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Studiul de fundamentare trebuie să evidențieze următoarele elemente principale, care justifică implementarea proiectului: 

a) gradul de suportabilitate a proiectului și comparația opțiunilor/aranjamentelor contractuale alternative pentru implementarea proiectului, incluzând posibilitatea finanțării proiectului prin fonduri externe nerambursabile și/sau rambursabile; 

b) modul de distribuire a riscurilor pentru fiecare opțiune alternativă de implementare a proiectului, respectiv în scenariul achiziție sau parteneriat public-privat; 

c) evaluarea capacității partenerului public de a gestiona și controla riscurile, potrivit prevederilor art. 3 lit. d); 

d) caracterizarea proiectului prin raportare la deficitul bugetar și/sau la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislației Uniunii Europene; 

e) bancabilitatea proiectului; 

f) eficiența economică a proiectului; 

g) pentru proiectul susceptibil a fi reclasificat în sectorul administrației publice conform metodologiei Uniunii Europene, în măsura în care este posibil, se prezintă opțiuni alternative privind realizarea proiectului în afara sectorului public; 

h) estimarea nivelului și structurii veniturilor realizate de către societatea de proiecte pe durata contractului, din care să reiasă nivelul plăților efectuate de către partenerul public. 

(2) Conținutul și procedura de realizare și actualizare a studiului de fundamentare, inclusiv elementele principale prevăzute la alin. (1), se detaliază în normele de aplicare a prezentei legi. 

(3) Studiul de fundamentare reprezintă documentul administrativ care reflectă, pe lângă elementele menționate în cuprinsul alin. (1), comparația între costurile estimate pe întreaga durată a proiectului, ajustate cu valoarea riscurilor, în scenariile realizării prin achiziție sau prin parteneriat public- privat. 

(4) Pentru analiza comparativă prevăzută la alin. (3) se iau în considerare costurile nete actualizate aferente realizării proiectului. 

(5) Principalele elemente care conduc la clasificarea proiectului de parteneriat public-privat în sectorul administrației publice, conform metodologiei Uniunii Europene, se stabilesc în normele metodologice de aplicare a prezentei legi”.

 

Art. 21 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 21 prevedea:

„Studiul de fundamentare va cuprinde o identificare a categoriilor de riscuri aferente implementării proiectului, cuantificarea acestora și o prezentare a unor alternative de alocare a riscurilor între părțile contractante, în funcție de capacitatea fiecărei părți de a gestiona riscul asumat”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 21 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Studiul de fundamentare cuprinde o identificare a categoriilor de riscuri aferente implementării proiectului, cuantificarea acestora și o prezentare a unor alternative de alocare a riscurilor între părțile contractante, pornind de la capacitatea partenerului public de a gestiona și controla un anumit risc”. 

 

Art. 23 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 23 prevedea:

„(1) Studiul de fundamentare trebuie să analizeze și să stabilească finanțabilitatea proiectului în regim de parteneriat public-privat.

(2) Un proiect este considerat finanțabil dacă structura sa tehnică, financiară și juridică permite, în condițiile pieței, atragerea de credite și/sau a altor resurse financiare, în vederea asigurării finanțării proiectului pe toată durata de viață a acestuia”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 23 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Studiul de fundamentare trebuie să analizeze și să estimeze realist bancabilitatea proiectului în regim de parteneriat public-privat. 

(2) Un proiect este considerat bancabil dacă structura sa tehnică, financiară și juridică permite, în condițiile pieței, atragerea de credite și/sau a altor resurse financiare, în vederea asigurării finanțării proiectului pe toată durata contractului de parteneriat public-privat. 

(3) Analiza referitoare la bancabilitate cuprinde cel puțin: 

a) mărimea proiectului în termenii valorii nete actualizate a proiectului; 

b) necesarul de finanțare și raportul optim dintre datorie și capital propriu pentru asigurarea finanțării proiectului; 

c) costurile de finanțare aferente realizării proiectului din perspectiva finanțării; 

d) rata de rentabilitate a capitalului propriu investit; 

e) posibilitatea includerii garanțiilor și impactul asupra alocării riscurilor. 

(4) Dacă studiul de fezabilitate conține și o analiză a costului finanțării în opțiunea parteneriat public-privat, potrivit prevederilor alin. (3), atunci la realizarea studiului de fundamentare se utilizează informațiile studiului de fezabilitate existent”.

 

Art. 24 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 24 prevedea:

„Eficiența economică a proiectului este demonstrată prin întocmirea și includerea, în cadrul studiului de fundamentare, a unei analize cost-beneficiu, structura și obiectivele acesteia urmând a fi realizate în conformitate cu prevederile normelor de aplicare a legii”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 24 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Eficiența economică a proiectului este demonstrată prin întocmirea și includerea, în cadrul studiului de fundamentare, a unei analize, structura și obiectivele acesteia urmând a fi realizate în conformitate cu prevederile normelor de aplicare a legii”. 

 

Art. 25 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 25 prevedea:

„Proiectele de parteneriat public-privat sunt atribuite potrivit prevederilor Legii nr. 98/2016, cu completările ulterioare, ale Legii nr. 99/2016 sau ale Legii nr. 100/2016, după caz, în funcție de obiectul contractului și modalitatea în care studiul de fundamentare prevede transferul unei părți semnificative a riscului de operare de natură economică, în legătură cu exploatarea lucrărilor și/sau a serviciilor în cauză”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 25 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Contractele de parteneriat public-privat sunt atribuite potrivit prevederilor Legii nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 99/2016 sau ale Legii nr. 100/2016, după caz, în urma analizei efectuate prin studiul de fundamentare și în concordanță cu prevederile art. 1. alin. (4) din prezenta lege, în funcție de transferul unei părți semnificative a riscului de operare de natură economică, în legătură cu exploatarea lucrărilor și/sau a serviciilor în cauză. 

(2) În cazul proiectelor de infrastructură de transport, documentația de atribuire realizată de partenerul public pentru atribuirea contractului de parteneriat public-privat se va întocmi în baza proiectului tehnic de execuție, în condițiile art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul-cadru al documentațiilor tehnico- economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiții finanțate din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare”.

 

Art. 26 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 26 prevedea:

„Procedura de selecție a partenerului privat include și procedura de atribuire necesară încheierii contractului de parteneriat public-privat cu societatea de proiect”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 26 se modifică și va avea următorul cuprins:

„La momentul evaluării ofertelor financiare depuse și implicit a documentației de atribuire se vor avea în vedere costurile de finanțare pentru realizarea proiectului”.

 

Art. 27 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 27 prevedea:

„Dacă în cadrul procedurii de selecție nu se poate semna contractul de parteneriat public-privat, în condițiile legii, cu niciunul dintre investitorii privați care au depus oferte, partenerul public are dreptul de a lansa o nouă procedură”.

Noua reglementarePotrivit noii reglementări, art. 27 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Dacă în cadrul procedurii de selecție nu se poate semna contractul de parteneriat public-privat, în condițiile legii, cu niciunul dintre investitorii privați care au depus oferte, partenerul public are dreptul de a lansa o nouă procedură, cu respectarea dispozițiilor art. 25”.

 

Art. 28 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 28 prevedea:

„(1) În cazul aplicării prevederilor art. 39, procedura de selecție a noului partener privat se face cu respectarea prevederilor art. 25.

(2) În situația în care, în baza contractului de parteneriat public-privat aplicabil, partenerul public are raporturi juridice directe cu finanțatorii proiectului, desemnarea noului partener privat de către partenerul public se va face, în condițiile legii, pe baza consultării cu finanțatorii proiectului, în conformitate cu prevederile contractului de parteneriat public-privat în cauză.

(3) În cazul în care nu poate fi încheiat contractul cu un nou partener privat, partenerul public va rezilia contractul de parteneriat public-privat în cauză”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 28 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul în care partenerul privat sau societatea de proiect nu își îndeplinește obligațiile asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat sau obligațiile față de finanțatorii proiectului, finanțatorii majoritari ai proiectului pot înlocui partenerul privat dacă această clauză a fost înscrisă în documentația de atribuire și în contract, cu respectarea condițiilor privind clauza de revizuire, potrivit legii care reglementează procedura de atribuire a contractului, conform prevederilor art. 25. 

(2) Desemnarea noului partener privat de către finanțatorii majoritari ai proiectului, în sensul prevederilor alin. (1), se poate realiza numai cu acordul prealabil al partenerului public. 

(3) Noul partener privat se subrogă în drepturi și obligații partenerului privat inițial, preluând de drept, cu titlu gratuit, acțiunile societății de proiect, potrivit prevederilor documentației de atribuire și contractului de parteneriat public-privat. 

(4) În cazul în care nu poate fi încheiat contractul cu un nou partener privat, partenerul public reziliază contractul de parteneriat public-privat în cauză”.

 

Art. 31 din Legea nr. 233/2016 (modificată prin O.U.G. nr. 104/2017)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 31 prevedea:

„(1) În situația asocierii unor entități publice în vederea atribuirii și încheierii unui contract de parteneriat public- privat, acestea trebuie să stabilească, în acordul de asociere:

a) modul de repartizare între asociați și condițiile de exercitare a drepturilor și obligațiilor ce decurg din calitatea de partener public, pe parcursul executării contractului de parteneriat public-privat, cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății publice;

b) modul de utilizare a bunului/bunurilor și de operare a serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public- privat;

c) modul de repartizare între asociați, la terminarea contractului, și condițiile ulterioare de exercitare a drepturilor asupra bunului/bunurilor ce formează obiectul parteneriatului public-privat, cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății publice.

(2) Societatea de proiect se constituie având ca scop exclusiv realizarea tuturor activităților necesare, direct și indirect, pentru îndeplinirea obiectului proiectului de parteneriat public- privat”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 31 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) În situația asocierii unor entități publice în vederea atribuirii și încheierii unui contract de parteneriat public- privat, acestea trebuie să stabilească, în acordul de asociere: 

a) modul de repartizare între asociați și condițiile de exercitare a drepturilor și obligațiilor ce decurg din calitatea de partener public, pe parcursul executării contractului de parteneriat public-privat, cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății publice; 

b) modul de utilizare a bunului și de operare a serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public-privat; 

c) modul de repartizare între asociați, la terminarea contractului, și condițiile ulterioare de exercitare a drepturilor asupra bunului ce formează obiectul parteneriatului public- privat, cu respectarea prevederilor contractului de parteneriat public-privat și a dispozițiilor legale în materia proprietății publice. 

(2) Societatea de proiect se constituie având ca scop exclusiv realizarea tuturor activităților necesare, direct și indirect, pentru îndeplinirea obiectului proiectului de parteneriat public- privat. 

(3) Pe durata realizării proiectului, societatea de proiect poate înlocui subcontractorii, aplicând, după caz, prevederile art. 218-220 din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 232-234 din Legea nr. 99/2016 și art. 94-99 din Legea nr. 100/2016, urmând ca, trimestrial, să demonstreze partenerului public capacitatea sa tehnică de a realiza lucrările aferente proiectului de parteneriat public-privat. 

(4) Contractele de parteneriat public-privat se semnează cu respectarea etapelor prevăzute la art. 17. 

(5) Nerespectarea prevederilor alin. (4) atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală a partenerului public, după caz”.

Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat – modificări (O.U.G. nr. 104/2017) was last modified: ianuarie 2nd, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.