Invocarea nerespectării termenului pentru declararea apelului. Admiterea recursului pârâtei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 190/2020

NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b), art. 468 alin. (1), art. 470 alin. (1) lit. c), art. 476 alin. (2), art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8, art. 497, art. 501 alin. (4)

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia, la data de 28 ianuarie 2020, când excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat întâmpinarea a fost respinsă.

Analizând recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari nr. 94 în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ., prin prisma motivelor și dispozițiilor legale invocate, Înalta Curte constată că este fondat, în ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.,

Astfel, în privința criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se va reține că acestea sunt nefondate și vor fi respinse în consecință, deoarece, contrar susținerilor recurentei, prin hotărârea dată instanța de apel a aplicat corect regulile de procedură a căror încălcare s-a invocat.

Recurenta-pârâtă susține, în esență că prin decizia recurată au fost aplicate greșit dispozițiile procedurale care reglementează termenul pentru exercitarea acestei căi de atac, instanța la care se depune cererea de apel precum și sancțiunea aplicabilă în ipoteza încălcării acestor dispoziții legale.

Din această perspectivă, Înalta Curte observă, cu titlu prealabil că, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța a formulat la data de 23 mai 2017 apel împotriva sentinței nr. 1474 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, în litigiul dintre părți. Acest apel a fost declarat în termen de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea judecătorească a fost corect identificată de apelantul-reclamant însă dezvoltarea criticilor viza o sentință a Judecătoriei Constanța prin care s-au soluționat pretențiile formulate de reclamantă împotriva altei pârâte.

Ulterior, la termenul din 7 martie 2018, la instanța de apel, reclamanta a depus apelul motivat împotriva sentinței pronunțate de tribunal, criticile fiind în mod evident diferite de cele înregistrare la tribunal.

În acest context factual, instanța de apel, constatând că hotărârea primei instanțe, respectiv sentința nr. 1474/2017 a Tribunalului Constanța, a fost corect indicată, în absența unor critici corespunzătoare a aplicat dispozițiile art. 476 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând, în cadrul contractului de legalitate, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat. Contrar susținerilor recurentei, dispozițiile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii pentru declararea apelului a fost respectat, cererea fiind înregistrată la data de 23 noiembrie 2017, raportat la data comunicării sentinței.

Faptul că motivarea acestui apel viza considerentele altei hotărâri este lipsit de relevanță din perspectiva dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi, în condițiile în care aceste critici nu au fost analizate prin decizie recurată.

Instanța de apel nu a examinat aceste motive de apel ci a constatat că a fost învestită cu soluționarea unui apel exercitat în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., că hotărârea atacată și instanța care a pronunțat-o au fost corect identificate, dar apelul nu cuprinde dezvoltarea corespunzătoare a motivelor și în consecință a aplicat dispozițiile art. 476 alin. (2) C. proc. civ., a constatat decăderea apelantului din dreptul de a motiva apelul.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, care consacră caracterul devolutiv al apelului, în ipoteza în care motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, deci nu pe baza unor motive.

În alți termeni, neîndeplinirea obligației procesuale a apelantului de a motiva apelul în cadrul termenului legal prescris, a atras ca efect al decăderii, imposibilitatea examinării motivelor de apel depuse direct la instanța de apel care se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate în etapa procesuală anterioară.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., încălcarea obligației privind indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul este prevăzută de art. 470 alin. (3) din același cod, sub sancțiunea decăderii și nu a nulității astfel, cum eronat interpretează recurenta aceste dispoziții legale.

În concluzie, instanța de apel, constatând că a fost sesizată cu soluționarea unui apel exercitat în termen legal, dar nemotivat, a dat eficiență dispozițiilor art. 476 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., derivate din încălcarea dispozițiilor procedurale criticate nu sunt fondate și vor fi înlăturate ca atare.

În privința criticilor de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține din verificarea considerentelor deciziei, că instanța de apel a arătat că deși reclamanta nu a indicat perioada pentru care solicită penalități de întârziere, este evident că sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere înscrise în facturile emise în perioada 31 martie 2014 – 31 mai 2015 sunt calculate pentru perioada 1 martie 2014 – 31 mai 2015 și că această concluzie rezultă din motivarea acțiunii introductive și a facturilor depuse în acest sens.

Sub acest aspect, tribunalul a reținut că penalitățile de întârziere emise în perioada anterior menționată, sunt calculate asupra unor debite aferente anilor 2011 și 2012, indicând facturile asupra cărora au fost calculate.

Prin decizia recurată, instanța de apel, fără a înlătura aceste considerente și fără a argumenta, în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., această concluzie a arătat că este evident că penalitățile de întârziere din perioada de referință vizează facturile emise în perioada 1 martie 2014 – 31 mai 2015.

Procedând astfel, Înalta Curte, constată că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece motivarea instanței de apel este deficitară atât sub acest aspect cât și în privința aplicării dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 51/2006 și ale art. 20 alin. (2) lit. a)-c) din contract, în absența dezvoltării unor argumente corespunzătoare din care să rezulte modul de aplicare a acestor dispoziții legale.

Mențiunea conform căreia nu rezultă din expertiza efectuată în cauză că reclamanta ar fi încălcat vreo prevedere legală sau că ar fi realizat un calcul greșit al penalităților de întârziere, nu este suficientă și nu permite exercitarea controlului judiciar, prin verificarea aplicării dispozițiilor de drept material a căror încălcare a fost invocată prin recursul formulat.

În consecință, se va reține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului pârâtei, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, situație în care analizarea criticii prevăzute de pct. 8 al aceluiași articol, nu se mai impune. Instanța de apel va judeca din nou, în limitele prevăzute de art. 476 alin. (2) C. proc. civ., urmând a stabili perioada pentru care au fost solicitate penalitățile de întârziere și dacă acestea sunt datorate în conformitate cu dispozițiile legale și contractuale invocate administrând potrivit art. 501 alin. (4) C. proc. civ., probele necesare justei soluționări a cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.