Infracțiuni de înșelăciune și abuz de încredere. Contestație la executare respinsă ca nefondată (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 607/2017

L. nr. 302/2004: art. 2, art. 3, art. 18, art. 24, art. 26, art. 36-46, art. 52 alin. (1) lit. c); NCP: art. 162 alin. (1) lit. b), art. 244 alin. (1) și (2), art. 367, NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Examinând contestația formulată de inculpatul persoană extrădabilă A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, că sunt îndeplinite condițiile extrădării cu privire la contestatorul A.

Astfel, așa cum rezultă din adresa Ministerului Justiției, în urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, persoana a cărei extrădare se solicită are cetățenie belgiană, între România și Republica Moldova este aplicabilă Convenția Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 9 mai 1997, la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 37 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată și nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată.

Convenția Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, reglementează infracțiunile care dau loc la extrădare în art. 2, astfel că acestea trebuie să fie pedepsite de legea ambelor părți, cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 1 an sau mai mare, această condiție fiind îndeplinită în cauză.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, Municipiul Chișinău, din data de 24 ianuarie 2013, modificată parțial prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015 și rămasă irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 februarie 2016., persoana solicitată a fost condamnată la 8 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 46. 190 alin. (5) C. pen. al Republicii Moldova, fiind astfel întrunită cerința prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind gravitatea pedepsei potrivit căreia extrădarea este acordată de România pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni.

Infracțiunea de escrocherie prevăzută de art. 46, 190 alin. (5) C. pen. al Republicii Moldova, pentru care persoana solicitată A. a fost condamnată în statul solicitant este incriminată și de legislația română, potrivit art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 367 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune, infracțiune care prin dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată și completată, nu este exceptată de la extrădare.

Apărarea contestatorului conform căreia s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei are în vedere dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., termenul de prescripție a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată.

Or, în cauză se observă că cererea de extrădare este formulată în vederea executării unei pedepse de 8 ani închisoare stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, Municipiul Chișinău, din data de 24 ianuarie 2013, modificată parțial prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015 și rămasă irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 februarie 2016, problema prescripției răspunderii penale potrivit legislației statului solicitant fiind analizată prin sentințele menționate, nemaiputând fi repusă în discuție în prezenta cerere de extrădare, și așa fiind nu este necesar un extras al dispozițiilor legale privind prescripția răspunderii penale în statul solicitant.

Prin urmare, în soluționarea cererii de extrădare în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, definitivă la data de 23 aprilie 2015, se impune doar verificarea prescripției executării pedepsei care, potrivit art. 162 alin. (2) C. pen. român, curge de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare, termenul de 13 ani (conform art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.), nefiind împlinit. Lipsa unui extras din prevederile legale privind prescripția efectuării pedepsei în statul solicitant nu împiedică soluționarea prezentei cereri de extrădare, neîmplinirea prescripției executării în statul solicitant rezultând din difuziunea de urmărire internațională nr. 811825 din 07 septembrie 2016.

Motivul suplimentar pentru care contestatorul solicită respingerea cererii de extrădare, respectiv acela că la data de 07 iunie 2017 a formulat o cerere de acordare a accesului la o nouă procedură de azil în România, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, este, de asemenea, neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că persoana condamnată A. a solicitat deja azil în România, însă cererea sa a fost respinsă definitiv de către Tribunalul Timiș.

În aceste condiții, contestatorul nu este o persoană exceptată de la extrădare, iar faptul că acesta a formulat, ulterior soluționării cauzei în fond, la data de 07 iunie 2017, o cerere de acordare a accesului la o nouă procedură de azil în România, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 nu are relevanță în cauză, noua cerere fiind formulată pro causa, pentru a obține o amânare a extrădării.

Susținerile persoanei extrădabile în sensul a fost condamnată pe motiv de naționalitate, apartenență la un grup social și opinie politică, pentru că este etnic român, susținător al mișcării unioniste, pro european și opozant al regimului comunist din Republica Moldova, nu pot fi primite de instanță în condițiile în care condamnarea care stă la baza cererii de extrădare privește infracțiunea de escrocherie C. pen. al Republicii Moldova, constând în aceea că acționând în conformitate cu planul întocmit, împreună cu mai multe persoane, selecta persoane ușor influențabile, despre care știa cu certitudine că dispun de mijloace financiare sau au posibilitatea de a le împrumuta. În urma atragerii candidaților, pentru recuperarea investiției și eventual obținerea de venituri, aceștia erau influențați să determine cât mai multe persoane care să plătească pentru includerea lor în sistemul piramidal, sumele de bani ajungând preponderent în conturile organizatorilor. Persoanele vătămate erau convinse să semneze contracte contra sumei de 2.990 euro (sau dolari SUA).

Astfel, în perioada 2005-2006, fiind membru al grupului criminal organizat, împreună cu mai mulți cetățeni moldoveni și sub conducerea cetățenilor români K., L. și M., prin înșelăciune și abuz de încredere, a însușit de la mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova, mijloace bănești în sumă de 6.870 euro și 11.960 dolari.

Se observă așadar că infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana extrădabilă este o infracțiune împotriva patrimoniului (definită ca „dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere) și nu o infracțiune politică sau în legătură tangențială cu vreo activitate politică, cum acesta susține în apărarea sa.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18, art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele prevăzute de art. 36-46 din același act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 361/PI din data de 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.