Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie. Recurs în casație respins ca nefondat (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 212/RC/2021

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 349 alin. (2), art. 375, art. 396 alin. (10), art. 438, art. 418, art. 438 alin. (1) pct. 12, art. 448 alin. (1) pct. 1; NCP: art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5), art. 195, art. 199 alin. (1)

Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care se produce o devoluție parțială (o reexaminare în limitele cazurilor de casare), astfel, părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, pe motive de nelegalitate, însă doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și în limitele stabilite prin încheierea admisibilității în principiu.

În cauză, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală”.

În jurisprudența constantă a instanței s-a stabilit că, prin pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare și de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel (ÎCCJ, secția penală, Decizia nr. 158/RC din 2 mai 2019, ÎCCJ, secția penală, Decizia nr. 463/RC din 29 noiembrie 2019).

Prin Decizia penală nr. 997 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în apelul inculpatului, au fost înlăturate din încadrarea juridică dată faptei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prevăzute de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 349 alin. (2), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., dispozițiile privind starea de recidivă.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prevăzute de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Văzând soluția instanței de apel, recurentul A. a supus evaluării instanței supreme prin recursul în casație formulat două chestiuni de drept, și anume, respectarea principiului non reformatio în pejus și limitele individualizării judiciare.

Principiul non reformatio in pejus, prevăzut în art. 418 din C. proc. pen. constituie un principiu care guvernează tratamentul sancționator, iar instanța poate verifica, în cadrul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. dacă pedeapsa aplicată de instanța de apel se situează în limitele impuse de exigențele acestui principiu.

Motivele recurentului inculpat A. se referă la faptul că instanța de apel i-a agravat situația juridică prin aplicarea, în cadrul procesului de individualizare, a unei pedepse în cuantum de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, în apelul declarat de acesta, în condițiile în care au fost înlăturate din încadrarea juridică dată faptei, mențiunile privind starea de recidivă.

Procesul individualizării pedepsei este atributul instanței care are libertatea alegerii sancțiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanței de apel, aceasta era singura în măsură să stabilească cuantumul pedepsei, în contextul concret al cauzei.

Cu privire la operațiunea individualizării cuantumului pedepsei închisorii aplicate, instanța de apel a avut în vedere particularitățile comiterii infracțiunii, gradul de pericol social al acesteia, periculozitatea inculpatului, ansamblul tuturor elementelor de ordin real și personal și, nu în ultimul rând, a ținut seama și de înlăturarea incidenței recidivei postexecutorii. Și, în urma unei analize proprii, instanța de control judiciar a aplicat inculpatului, în apel, pedeapsa de 7 ani închisoare, redusă de la 8 ani închisoare, în limitele impuse de exigențele principiului non reformatio în pejus, al neagravării situației juridice a părții care a declarat calea de atac.

Față de cele enunțate, reținând că pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă se situează între 6 și 15 ani închisoare, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., se reduc cu o treime, fiind cuprinse între 4 ani și 10 ani închisoare, se constată că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată recurentului inculpat A. se situează în limite legale (în calea extraordinară de atac a recursului în casație nefiind permisă reindividualizarea pedepsei).

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 997 din data de 22 decembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.