Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. Infracțiunea de proxenetism. Recurs în casație (NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 498/RC/2016

NCPP: art. 16 alin. (1) lit. b) teza I , art. 433, art. 438 alin. (1) pct. 7, art. 439 alin. (1) pct. 7, art. 448 alin. (1) pct. 1;  NCP: art. 213, art. 367

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esență, că pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen. nu există nicio o probă din care să rezulte că grupul infracțional organizat a fost format din trei sau mai multe persoane, în condițiile în care nu i-a cunoscut niciodată pe coinculpații C. și D., ci doar pe inculpatul B., iar, pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen., din actele și lucrările dosarului (declarațiile martorilor și coinculpaților) reiese că nu s-a realizat niciun act specific acestei infracțiuni, interpretându-se eronat situația de fapt reținută în cauză, motiv pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Este de menționat că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, în speță, se constată că inculpatul A. a fost condamnat de instanța de apel pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. și a infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se, în esență, că, în vara anului 2011, împreună cu alți 3 coinculpați au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, și că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ca și membru al grupului infracțional organizat, a pus la dispoziția persoanelor vătămate minore camere în Hotelul L. deținut în stațiunea Mamaia, unde acestea se prostituau, obținând foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției, în sensul că, pe lângă chiria aferentă, primea și o parte din sumele dobândite de fetele care întrețineau relații sexuale cu clienți.

Or, prin criticile formulate de inculpatul A. cu privire la lipsa elementelor de tipicitate atât a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, sub aspectul neîndeplinirii condiției privind numărul de trei persoane prevăzută în art. 367 alin. (6) C. pen., cât și a infracțiunii de proxenetism, ca urmare a inexistenței foloaselor patrimoniale obținute de pe urma practicării prostituției de către persoanele vătămate, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

În aceste condiții, Înalta Curte, raportându-se la situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, constată că, în cauză, grupul organizat a fost format din inculpații A., B., C. și D., dar și că recurentul a înlesnit practicarea prostituției prin punerea la dispoziție a camerelor din hotel în care fetele întrețineau relații sexuale cu clienții, obținând foloase patrimoniale de pe urma acestora, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, respectiv ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. și de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de legea penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat Deciziei penale nr. 1379/A din 8 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. y/118/2012 și să oblige recurentul, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală.