Incidenţa motivelor de recurs cu consecinţa casării integrale a hotărârii. Admiterea recursului declarat (NCPC)

13 sept. 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 236

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1025/2019

NCPC: art. 9, art. 22 alin. (6), art. 425 alin. (1) lit. b), art. 476 alin. (1), art. 477 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 496 alin. (1)

Conferintele lunii noiembrie
”

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se și cele care vizează calea de atac a apelului.

Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă și suspensivă de executare.

Cererea de apel produce mai multe efecte, printre care învestirea instanței de apel, precum și efectul devolutiv.

Potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel analizând cauza atât în fapt, cât și în drept.

De regulă, devoluțiunea este totală, însă apelul este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat – tantum devolutum quantum appellatum și, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecății la prima instanță – tantum devolutum quantum iudicatum.

Așadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt și de drept deduse judecății, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilității. Astfel, efectul devolutiv al apelului poate fi limitat de către apelant, în acest sens statuând art. 477 alin. (1) C. proc. civ.:

„Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”.

În stabilirea întinderii devoluțiunii, instanța va avea în vedere nu numai cererea de apel, ci și întâmpinarea formulată de intimat. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că devoluțiunea privește și soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care se atacă.

Trebuie subliniat că, în cazul în care hotărârea a fost atacată numai parțial, partea din hotărâre care nu a fost supusă apelului dobândește autoritate de lucru judecat, motiv pentru care instanța de apel nu mai poate modifica aspectele asupra cărora s-a statuat sau afecta părțile care nu au exercitat această cale de atac.

Dincolo de aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, prin cererea de apel, apelanta-pârâtă C. a criticat exclusiv hotărârea pronunțată de prima instanță cu privire la: suplinirea consimțământului său la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 8-20 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2002, obligarea sa la restituirea sumei de 434.175,71 RON, respectiv 186.075,3 RON, reprezentând garanție de bună execuție în temeiul contractului de execuție lucrări și cheltuielile de judecată acordate.

Așadar, apelanta-pârâtă nu a adus nicio critică hotărârii pronunțate de prima instanță cu privire soluția privind suplinirea consimțământului său la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 – 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015 și nici cu privire la restituirea garanției de bună execuție aferente.

Or, în condițiile în care hotărârea primei instanțe nu a fost criticată în ceea ce privește aceste aspecte, instanța de apel nu putea modifica aspectele asupra cărora s-a statuat, în caz contrar fiind încălcat principiul disponibilității, consacrat de art. 9 și, respectiv de art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța era obligată să statueze numai asupra a ceea ce părțile au dedus judecății, fără a putea depăși, cu excepțiile prevăzute de lege, cadrul procesual stabilit de acestea.

Nu poate fi reținut argumentul intimatei, în sensul că din eroare în cererea de apel nu au fost indicare și corpurile de la pct. 1 – 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015, această apărare lipsind, pe de o parte, de conținut principiul disponibilității, care guvernează procesul civil și care poate fi limitat numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, iar pe de altă parte, ar permite instanței, ca în mod arbitrar să depășească limitele învestirii.

Chiar dacă prin cererea de apel pârâta a solicitat desființarea în totalitate a sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a reținut curtea de apel, în lipsa oricărei critici în ceea ce privește aspectele mai sus menționate, devoluțiunea nu putea opera cu privire la întreaga cauză.

De asemenea, Înalta Curte constată că și motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este întemeiat.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Așadar, instanța trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, cu menționarea motivelor pentru care unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și soluționarea acestora, normele juridice aplicate la situația de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.

În cauză, se reține că, deși instanța de apel a respins ca neîntemeiată acțiunea, nu s-a pronunțat asupra primului și asupra celui de-al patrulea capăt al acesteia.

O motivare implicită a unor capete de cerere sau cereri adiționale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., deoarece în dispozitiv trebuie să se regăsească soluția dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecății.

O astfel de hotărâre nu respectă nici exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.

Prin urmare, având în vedere că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, care atrag incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., cu consecința casării integrale a hotărârii, în cauză, nu se mai impune analizarea celorlalte argumente și critici invocate de către recurentă.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

Sursa informației: www.scj.ro.

Incidența motivelor de recurs cu consecința casării integrale a hotărârii. Admiterea recursului declarat (NCPC) was last modified: septembrie 10th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter