Încheierea de respingere a recuzării poate fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea finală prin care a fost soluţionată cauza (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 604/2016

NCPC: art. 53, NCPC: art. 457, NCPC: art. 634, NCPC: art. 457, L. nr. 2/2013: art. 18

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri”.

Din conținutul textului legal evocat rezultă regula potrivit căreia încheierea de respingere a recuzării poate fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea finală prin care a fost soluționată cauza. Legiuitorul a prevăzut ca, în situația în care hotărârea finală este definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., încheierea de respingere a recuzării să poată fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Prin urmare, dispozițiile procedurale, deși recunosc părții interesate dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, spre deosebire de încheierea prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de cea prin care se încuviințează recuzarea care nu sunt supuse nici unei căi de atac, exercițiul acestui drept trebuie, însă, să fie corelat cu pronunțarea unei hotărâri de soluționare a cauzei, fără a exista posibilitatea ca încheierea de respingere a recuzării să poată fi atacată înainte de pronunțarea hotărârii finale.

Rațiunea instituirii acestei proceduri de către legiuitor rezidă în necesitatea de a înlătura posibilitățile de tergiversare a cauzei prin exercitarea abuzivă a acestei căi de atac și de sporire a celerității în soluționarea cauzei, dat fiind faptul că, cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv de autorul cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărui scop este cel al asigurării desfășurării normale a judecății.

În speță, pricina dedusă judecății are ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă, hotărârea pronunțată în primă instanță fiind atacată cu apel, situație în care urmează a se pronunță o hotărâre definitivă în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Cum hotărârea ce urmează a fi pronunțată va fi o hotărâre definitivă, rezultă că, în cauză, este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) C. proc. civ., partea interesată (cea care a cerut recuzarea) având astfel posibilitatea de a declara recurs împotriva încheierii de respingere a recuzării la instanța ierarhic superioară și anume, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Intimații-reclamanți au formulat cerere de recuzare în faza procesuală a apelului, aceasta fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014, însă calea de atac a fost declarată de aceștia anterior soluționării pe fond a cauzei. Astfel, la data declarării prezentului recurs împotriva încheierii de respingere a recuzării completului învestit cu judecarea apelului, respectiv 19 noiembrie 2015, în cauză nu exista o hotărâre finală de soluționare a apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.

În raport de această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevederilor legale, așa cum dispun și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Cum legiuitorul condiționează exercițiul dreptului de a ataca încheierea de respingere a recuzării de pronunțarea unei hotărâri de soluționare a cauzei, rezultă că, la acest moment, reclamanții nu au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a recuzării din 30 octombrie 2015.

Pentru aceste considerente, întrucât nu a fost exercitat în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

Sursa informației: www.scj.ro.