Impunerea amânării predării determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Împrejurare specială care ar avea consecinţe pentru persoana solicitată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 741/2020

L. nr. 302/2004: art. 58 alin. (2) lit. c), art. 98 alin. (2), art. 103, art. 109 alin. (3), art. 114 alin. (1), art. 117; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) lit. b)

Prin sentința penală nr. 52/F din data de 10 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar Paris – Republica Franceză la data de 09.03.2020 împotriva persoanei solicitate A., precum și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

A luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare, iar în temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A. să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

A dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 10.03.2020 și până la data de 08.04.2020, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore începând cu data de 09.03.2020, ora 16:45.

Prin decizia penală nr. 210 din 25.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței anterior menționate și s-a dispus amânarea predării acestuia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (sistarea transporturilor aeriene către Franța ca urmare a stării de pandemie), dar nu mai mult de trei luni.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării și emiterea mandatului de arestare în vederea predării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor ce au stat la baza amânării predării.

A fost revocată măsura arestării luată prin sentința contestată și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării de la 09.03.2020 la zi.

În acest sens, printre altele, prin decizia penală nr. 210 din 25.03.2020, Înalta Curte a reținut că potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.

În acest sens a constatat că, având în vedere evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, prin Decretul Președintelul României nr. 195 din 16 martie 2020 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 212 din 16 martie 2020 s-a instituit starea de urgență pe teritoriul României pe o perioadă de 30 de zile. De asemenea, prin art. 8 alin. (1) din Ordonanța militară nr. 3 din 24.03.2020 s-a dispus suspendarea tuturor zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Franța și Germania, pentru toate aeroporturile din România, pe o perioadă de 14 zile. În raport cu aceste prevederi legale, Înalta Curte a apreciat că situația suspendării zborurilor către Franța ca urmare a situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 se circumscrie unei împrejurări speciale care ar avea consecințe pentru persoana solicitată, sens în care se impune amânarea predării A. până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea.

Înalta Curte reține că, în cauză, persoana solicitată A. critică durata arestării provizorii, care, în opinia sa, a fost luată în baza aceluiași mandat, respectiv mandatul de arestare în vederea predării nr. x, astfel că la acest moment măsura arestării provizorii luată ar fi depășit perioada legală de 30 zile, Totodată, a arătat că nu s-a dispus menținerea arestării provizorii și că singura hotărâre pronunțată este cea atacată, prin care instanța s-a pronunțat pe cererea sa, prin care a solicitat a se constata încetată de drept măsura arestării provizorii.

În propria sa analiză, Înalta Curte observă că dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, în baza cărora s-a dispus amânarea predării, prevăd că: Predarea poate fi amânată atunci când: (…) c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată (…)

Totodată, potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Prin urmare, prin decizia penală nr. 210 din 25.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte a apreciat că situația suspendării zborurilor către Franța ca urmare a situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 se circumscrie unei împrejurări speciale care ar avea consecințe pentru persoana solicitată, sens în care se impune amânarea predării A. până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea.

În același timp, se observă că prin decizia precitată s-a dispus ca persoana solicitată A. să fie arestată în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării și emiterea mandatului de arestare în vederea predării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor ce au stat la baza amânării predării.

Astfel, tot prin aceeași decizie, față de persoana solicitată A. a fost revocată măsura arestării pentru care s-a emis mandatul de arestare în vederea predării nr. x/10.03.2020 și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, urmând ca la încetarea motivelor ce au stat la baza amânării predării să fie emis un nou mandat de 30 de zile, termen care curge de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, cu începere, în cauza de față, din 14 octombrie 2020.

Însă, în executarea dispozițiilor deciziei Î.C.C.J., Curtea de Apel București a emis mandatul de arestare în vederea predării nr. x/25.03.2020.

Cât privește critica persoanei solicitate, care arată că nu a fost respectat termenul maxim de 3 luni pentru care s-a dispus amânarea predării, mandatul de arestare în vederea predării nr. x/25.03.2020 fiind pus în executare la 14 octombrie 2020, Înalta Curte constată că durata contextului epidemiologic actual și a măsurilor restrictive privind circulația persoanelor este imprevizibilă.

Astfel, deși, în decizia 210 din 25.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost invocate prevederile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (care reprezintă transpunerea în dreptul intern a prevederilor art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru), contextul epidemiologic actual, corespunde și noțiunii de forță majoră la care se referă art. 23 alin. (3) din Decizia -cadru și care constituie, totodată, motive independente de voința autorităților române și ale statului emitent care împiedică efectuarea predării.

Totodată, Înalta Curte reține că în art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 nu este prevăzut un termen limită pentru care să se amâne predarea în temeiul unor motive umanitare serioase, ci se precizează doar că executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Astfel, abia la data încetării motivelor care au determinat amânarea predării se procedează la punerea în executare a mandatului de arestare în vederea predării (conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată), deși mandatul de arestare este emis la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare (conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată).

Prin urmare, potrivit art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 104 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

În consecință, critica persoanei solicitate că a fost din nou încarcerată în data de 14 octombrie 2020 în baza mandatului de arestare emis de Curtea de Apel București în data de 10 martie 2020 este neîntemeiată. Pe de altă parte, se observă că în baza deciziei penale nr. 210 din 25.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis mandatul de arestare în vederea predării nr. x din data de 25.03.2020.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii/F din data de 03 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.