EY România, împreună cu avocații de la Radu și Asociații SPRL, a obținut o nouă decizie importantă pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind dreptul nerezidenților de a obține rambursarea TVA

Decizia CJUE confirmă faptul că legislația națională încalcă legislația europeană în materia dreptului nerezidenților de a obține rambursarea TVA. Aceasta este a doua cauză favorabilă pronunțată ca urmare a demersurilor EY România, după C-441/16, SMS Group.   

Chep Equipment Pooling NV a fost asistată în procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) de către echipa de avocați a Radu și Asociații SPRL, condusă de Emanuel Băncilă, împreună cu departamentul de taxe indirecte al EY România, condus de Jean-Marc Cambien. Soluția instanței europene a fost dată în cauza C-242/19.

Pe scurt, societatea nerezidentă Chep Equipment Pooling NV desfășoară o activitate de închiriere paleți în Europa, iar în acest scop, cumpără paleți din diferite state membre, inclusiv România, pe care îi închiriază ulterior altor entități din grupul CHEP din UE. Aceste entități, la rândul lor, îi subînchiriază clienților din statul membru respectiv.

În România, această societate nerezidentă închiriază către Chep România atât paleți care au fost anterior achiziționați de la producători din România, cât și paleți transportați în acest scop din alte state membre. În vederea recuperării TVA aferentă paleților, achitată către furnizorii români, societatea a formulat o cerere de rambursare a TVA în temeiul Directivei de TVA 2008/9 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (în continuare, Directiva 2008/9).

Organele fiscale au respins societății dreptul la rambursarea TVA pe motiv că societatea nerezidentă avea obligația înregistrării în scopuri de TVA în România, obligație generată, în opinia organelor fiscale, de transportul de paleți din alte state membre către România. Organele fiscale și-au întemeiat decizia de respingere a rambursării pe dispozițiile art. 147² alin. (1), lit. a) din Legea 571/2003 privind Vechiul Cod Fiscal, ce condiționează recuperarea TVA-ului de către persoanele nestabilite în România, de interdicția de a fi înregistrat sau de a avea obligația de a se înregistra în scopuri de TVA în România.

În vederea clarificării măsurii în care soluția adoptată de către organele fiscale încalcă dispozițiile dreptului european, la solicitarea avocaților Radu și Asociații SPRL, Tribunalul București a considerat oportună sesizarea CJUE.

Prin decizia dată, CJUE a invalidat opinia organelor fiscale și a constatat următoarele: „contrar poziției susținute de guvernul român, un stat membru nu poate exclude de la dreptul la rambursarea TVA-ului o persoană impozabilă stabilită în alt stat membru pentru simplul motiv că această persoană impozabilă este sau ar trebui să fie înregistrată în scopuri de TVA în primul stat membru.” CJUE a arătat că o astfel de condiționare este contrară Directivei 2008/9 precum și principiilor fundamentale europene în materie de TVA. În ceea ce privește legalitatea interpretării organelor fiscale cu privire la existența sau nu a obligației de înregistrare în scopuri de TVA în România a societății, CJUE a lăsat la latitudinea instanței naționale să analizeze acest aspect pe baza unei aprecieri globale a tuturor împrejurărilor din litigiul principal.

Această decizie are un impact major asupra tuturor persoanelor impozabile nestabilite în România, care au solicitat rambursarea TVA în temeiul Directivei 2008/9 și cărora li s-a refuzat dreptul la rambursarea TVA pe motiv ca aceasta este înregistrată în scopuri de TVA în România sau are obligația înregistrării în scopuri de TVA în România.

În plus, întrucât CJUE a confirmat faptul că însăși prevederea legală națională ce impune această condiție este contrară Directivei 2008/9, această decizie prezintă importanță pentru statul român, având în vedere că această prevedere este încă în vigoare în legislația națională, fiind preluată și în Legea 227/2015 privind noul Cod Fiscal la art. 302 alineatul 1) litera a). Astfel, în situația în care statul român nu corectează transpunerea Directivei 2008/9 în legislația națională, în conformitate cu interpretarea CJUE dată în cauza C-242/19, riscă declanșarea procedurii de infringement împotriva sa.

În concluzie, având în vedere efectul cauzei C-242/19 asupra legislației naționale, sperăm că această decizie va opri comportamentul nelegal din partea organelor fiscale de a condiționa rambursarea TVA pe baza unor motive nelegale și va contribui la crearea unei legislații naționale conforme cu legislația europeană incidentă.

Din echipa implicată în acest proiect au mai făcut parte Corina Mureșan și Călin Stan, avocați specializați în litigii fiscale, precum și Cristina Galin, consultant fiscal specializat în probleme de TVA.