Emisiunea „Ora arbitrajului” 10 cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – Av. dr. Raluca Papadima și av. David Oprea: O competiție fenomen: concursul internațional de arbitraj „Willem Vis”

24 mai 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 942

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 30 de zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

[…]

Cosmin Vasile: Toată lumea vorbește și în perioada de iarnă-primăvară, când au loc Pre-Moot-urile și Moot-ul, este invadat și mediul online, și nu numai, despre acest concurs, dar cred că puțină lume cunoaște exact, așa, la modul riguros, ce presupune acest concurs. Așa că vă rog să explicați, într-o variantă sintetică și în același timp iluminatoare pentru cei care nu sunt în cunoștință, cum e cu acest concurs. David… ?

David Oprea: O să încerc eu o scurtă prezentare istorică. Willem Cornelius Vis este un jurist olandez care a activat în cadrul sistemului ONU și a îndeplinit mai multe funcții, inclusiv cea de secretar al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional – UNCITRAL – și, în această calitate, a condus, ca secretar executiv, Convenția Diplomatică de la Viena, care a conceput, a creat Convenția Internațională privind Vânzarea Internațională de Mărfuri – 1980. Este copilul lui de suflet această convenție și astfel a devenit cunoscut. După ce a murit, colaboratorii lui au hotărât să organizeze un concurs în onoarea lui, având ca temă principală Convenția Internațională de la Viena, în 1993. Omul care a creat, practic, concursul, este un colaborator al profesorului Vis de la Pace University din America, domnul Eric Bernstein și a făcut primul concurs la Viena, unde este unul din cele două sedii ale UNCITRAL, cu 11 echipe din toată lumea, din Australia până în America. Și, pornind de aici, s-a creat acest fenomen – nici organizatorii nu au reușit să-l controleze foarte bine până în prezent –, s-a ajuns până în acest moment la 362 de echipe la ultimul concurs la Viena, din toată lumea. Aceasta presupune, ca să înțelegeți, o masă de oameni la festivitatea de deschidere sau de închidere cam de aproape 4000 de oameni. Este ceva similar, dacă vreți, cu acea conferință anuală a International Bar Association. Este, practic, cel mai mare eveniment juridic care adună un număr de juriști în același loc. Motivul pentru care a crescut așa de mult, în principal este globalizarea, pur și simplu, inclusiv la nivelul acesta, al facultăților de drept; și al doilea este arbitrajul, care s-a dezvoltat foarte mult împreună cu globalizarea.

Pe celălalt palier, al concursului propriu-zis între facultăți de drept, este un moot court. Acest concept este, dacă vreți, o parte din curricula unor facultăți de drept din sistemul Common Law, cum e clinica judiciară, de exemplu, la noi. Este o materie de studiu în cadrul căreia studenții participă la un proces simulat și primesc note. Plecând de la acest fenomen s-au creat aceste concursuri între facultăți de drept pe plan internațional, cel mai cunoscut dintre ele fiind concursul Philip C. Jessup, care se ține la Washington și care este un concurs pe Drept Internațional Public, construit ca un concurs între țări. Fiind un concurs de Internațional Public, el evident că era foarte mare, pornind de la premisa că participă aproape toate țările din lume, dar între timp Villem Vis l-a întrecut deja ca număr de participări la runda finală.

Echipa Facultății de Drept a pornit – ca multe alte lucruri la noi – mai greu, dar a ars niște etape destul de importante…

Cosmin Vasile: Când a fost prima experiență?

David Oprea: Sunt mai multe… Noi avem o tradiție la Facultatea de Drept, de concursuri gen moot court. Au fost niște succese în anii ’90 cu Honoré Cassant, concursul de drepturile omului la Strasbourg, în limba franceză, apoi a fost o echipă de profesori – doamna Raluca Beșteliu, domnul Aurel Ciobanu Dordea și mai ales doamna Ruxandra Costache –, care au creat echipe de Drept Internațional Public pentru Jessup și Tenders, celelalte concursuri în limba engleză. Și la Vis nu a apărut nimic în cadrul Facultății până în 2012, când a venit doamna Raluca Papadima, aici de față.

[…]

Cosmin Vasile: Selecția aceasta este doar pe bază de CV, pe bază de dosar, sau este și un soi de interviu cu respectivii și vedeți și vă place o calitate?

David Oprea: Se depune un dosar care constă în special în CV și apoi se face un interviu care presupune și un test de pledat, și o interacțiune minimă…

Cosmin Vasile: Pentru că altfel nu înțelegeam cum puteți să identificați calitatea aceasta.

Raluca Papadima: Să spunem și un alt lucru pe care îl mai testăm. În mod tradițional, din păcate, preselecția începe la ora 8 seara. Testăm inclusiv rezistența viitorilor studenți, pentru că de multe ori ajungem, în pregătirea pentru concurs, să facem nopți albe sau să stăm foarte târziu. Deci preselecția începe la 8, dacă sunt vreo 30 de candidați, cu 10 minute pe candidat, cred că vă dați seama unde ajungem să o terminăm. Deci inclusiv aspecte de genul acesta sunt testate, pentru că e greu.

Cosmin Vasile: Există interesați care, după ce află că interviul e de la 8, renunță să mai vină?

Raluca Papadima: Nu, pentru că speră mereu că vor intra printre primii – ceea ce nu se întâmplă niciodată.

Cosmin Vasile: Ar trebui sfătuiți amical să își aleagă orice vor în viață, dar să nu se facă avocați; pentru că or să aibă probleme ulterior. Independent de povestea cu arbitrajul.

David Oprea: Al doilea criteriu, evident, este cât de bine înțeleg dreptul, măcar niște noțiuni elementare, plus că aici scopul lor este să preia o speță cu foarte multe fapte și să o interpreteze, să-i aloce diverse calificări și să construiască și un memoriu, și o pledoarie pe baza ei. Este o activitate grea până și pentru avocați cu foarte multă experiență, sunt foarte mulți oameni care văd diverse probleme de drept, care existau în speță, după câteva luni de pregătire. Deci aici contează să știe drept. Acum, cât de bine ne dăm noi seama de treaba aceasta, sperăm cât mai bine. Dar, evident, nu contează doar notele la Civil sau la alte chestiuni, dar… contează. Sunt foarte mulți oameni – și aici e un lucru foarte bun, spre deosebire de perioada în care eram eu student, de exemplu, există foarte multe grupuri de debate în țară, e o mișcare care s-a dezvoltat foarte mult și cu atât mai bine pentru toate domeniile în care vor activa acești studenți și liceeni – că se face și la liceu. Sunt mulți oameni  din domeniul acesta care vin spre acest concurs, pentru că natural simt că au acest „har”, de pledat. Dar – aceasta vreau să spun –, nu e suficient. E și partea cu dreptul, care este foarte important, mai ales că în pregătire orice stagiar poate să scrie, să citească, sunt foarte mulți oameni pregătiți. În concursul acesta, faza orală fiind cea mai importantă, o întrebare poate revela o necunoștință, o ignoranță completă a unui domeniu sau nestăpânirea…

Cosmin Vasile: Și atunci, contează și substanța, și spontaneitatea, și capacitatea de reacție…

David Oprea: Exact. Și de aceea, nu e ceva ușor de găsit, dar Raluca are grijă să facă pregătiri atât de intense, încât la un moment dat cam toate întrebările posibile – de drept vorbesc în special – să apară și să fie discutate…

Cosmin Vasile: Astfel încât elementul-surpriză trebuie să fie, teoretic, minimizat.

David Oprea: Da. Ca la orice proces real.

Cosmin Vasile: Și în viața reală, de altfel, trebuie să te gândești… Ai tot spus „Raluca face, Raluca pregătește”. Eu, din informațiile publice, când am făcut research-ul și mi-am făcut temele, ca orice moderator amator, am înțeles că sunteți amândoi antrenorii acestei echipe. Lămuriți și chestiunea aceasta. Care, ce rol are?

David Oprea: Sunt mulți antrenori pentru că e un concurs foarte larg.

Cosmin Vasile: Întrebarea e serioasă dincolo de modul glumeț în care o adresez.

Raluca Papadima: Concursul acesta nu s-ar putea face și rezultatele pe care le obțin studenții noștri nu s-ar putea obține dacă nu am fi, de fapt, o armată de antrenori. Și nu numai antrenori – avem mai multe categorii. Unii se numesc antrenori, alții se numesc prieteni ai concursului, alții se numesc alumnae ai concursului. Categoria antrenorilor variază de la an la an, în funcție de cine se poate implica, cât timp poate dona. Eu sunt un fel de coordonator universitar.

David Oprea: Și universal.

Raluca Papadima: Eu coordonez tot ce înseamnă relaționarea cu Universitatea din București, din păcate pentru mine, coordonez și ceea ce înseamnă strângerea de fonduri pentru echipă, precum și pregătirea pe fond. Pregătirea pe fond n-o fac eu, ci mă folosesc de cunoștințele pe care le posedă restul antrenorilor, în special categoria practicienilor care sunt de acord să ne ajute – David este unul dintre aceștia și el a acceptat, încă de la a doua noastră participare, deci de 5 ani de zile, să vină să-i învețe pe studenți, fie arbitraj, fie dreptul contractelor.

[…]

Cosmin Vasile: Mărturisesc că-mi scapă în continuare cum au reușit să adune atâta lume acolo, mai exact în luna martie, în contextul Pre-Moot-urilor, peste o mie și ceva de practicieni – nici nu știu câți studenți or fi și de unde sunt – se adună într-un interval de 3-5 zile, evenimentele sunt multiple, de la conferințe, cocteiluri, dineuri și alte socializări – evident, se desfășoară și aceste Pre-Moot-uri. Eu, unul, nu înțeleg care-i catalizatorul. Adică, bun, înțeleg contextul, înțeleg că vine lumea din zonă, dar mi se pare dincolo de imaginația mea cum atâta lume vine și accesează… La urma urmei e o chestiune neoficială, deci nu vorbesc de concursul de la Viena, care are o altă natură și acolo, da, vine toată lumea pentru că concursul a căpătat această notorietate. E foarte interesantă experiența lor și e de dorit ca, fie și la o scară mai mică, să fim capabili să replicăm așa ceva în România. Teoretic nu ne împiedică nimic. Ar trebui doar ca mai multe forțe să acționeze în același sens.

David Oprea: Da, plus că pentru orice societate de avocați sau instituție arbitrală implicată, asociată Universității București este o vitrină foarte bună, expusă într-un loc care e cel mai vizibil într-un punct. Este săptămâna din an în care ești cel mai vizibil în domeniul acesta. E toată lumea acolo și te vede toată lumea. Evident, depinde și de rezultatele echipei, depinde și de diverse alte demersuri, de socializare sau de altă natură, dar este un lucru benefic pentru oricine este implicat. Nu văd, în acest moment, alt loc, vreo conferință sau ceva similar de care să beneficiezi în același fel.

Raluca Papadima: Numai exemplul Vienei. Dacă pot să dau un sfat pentru practicienii care ne urmăresc acum – la Viena, în fiecare zi există cel puțin un cocktail oficial în legătură cu concursul organizat de diverse cabinete de avocatură de anvergură internațională plus încă vreo două-trei cocktailuri în grupulețe mai mici, pentru cei care vin ca arbitri, ca membri ai juriului la concurs. Există 10 conferințe pe arbitraj, care se desfășoară în mod simultan în săptămâna cu pricina și există oportunități multiple și majore de a cunoaște potențiali clienți sau colaboratori. Deci aș lansa un al doilea apel sau invitație, tuturor celor care fac arbitraj în România, să vină odată la Viena, în calitate de membri ai juriului – se poate înscrie oricine are o experiență de doi-trei ani în arbitraj, ca membru al juriului – și nouă ne lipsește în România aceasta, ca să putem să luăm o dată și locul unu. Că am luat de trei ori locul trei; următorul pas este locul doi și, respectiv, locul unu.

Cosmin Vasile: Eu zic că puteți sări la locul unu direct, nu se supără nimeni.

Raluca Papadima: Dar avem nevoie să facem ce fac nemții, ce fac asiaticii. Nemții vin cu armate la acest concurs. Vin toți profesorii care fac arbitraj la Viena, vin toți practicienii care fac arbitraj în Germania. Și vreau să avem și noi „armata” României.

Cosmin Vasile: Ca să rămân la o paralelă, nu știu cât de inspirată: arbitrii mai trag cu gazdele uneori.

Raluca Papadima: E o realitate și aceasta.

Cosmin Vasile: Mai avem trei minute, încă două întrebări aparent fără legătură, dar de fapt sunt legate de ceea ce eu aș numi o creștere spectaculoasă a interesului general pentru arbitrajul internațional ca fenomen. Deci nu vorbesc de cei care îl practică efectiv, ci de cei care îl privesc și sunt din ce în ce mai tentați de el. Comparând anul 2018 cu anul 2012, când ați început, este o creștere a interesului în cadrul studenților de la Facultatea de Drept? Și dacă da, cât de mare? Sunt foarte curios cum o percepeți voi acolo, din interior, de la cei care sunt vizați de aplicațiile pe care le depun pentru echipa respectivă. Nu știu dacă poate fi dat un răspuns matematic aici, dar cred că sunteți cei mai în măsură să răspundeți la întrebarea aceasta.

Raluca Papadima: Creșterea este exponențială. Deci șase ani, șase X, șase 100%. De ce? Pentru că studenții vor din ce în ce mai mult „internațional” și arbitrajul le satisface dorința de evadare din frontierele României și a devenit cumva fashionable, să spunem, să faci arbitraj, să ai arbitrajul pe CV. Vin mulți studenți la mine să mă întrebe: Cum fac, la ce cabinet să aplic eu în România, ca să pot să fac arbitraj? Din păcate, aici începe să existe o oarecare discrepanță, de unde și apelul meu să arătăm lumii întregi că se face arbitraj în România și că suntem un bun centru pentru arbitraj, că avem profesioniști tineri și seniori care fac arbitraj. Pentru că studenții noștri vor aceasta. Și poate numai așa putem să-i ținem în țară, dacă le aducem aici aceste oportunități.

[…]


Timp de 3 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Astfel, am lansat seria „Profesioniștii Legal Point” sub egida căreia organizăm emisiunea „Ora arbitrajului”.

La data de 30 mai 2018, a avut loc a patra ediție a Sezonului 3 al emisiunii TV „Ora arbitrajului” din seria „Profesioniștii Legal Point”, pe canalul „UJ-TV”, găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Emisiunea  a fost moderată de către av. dr. Cosmin Vasile, partener Coordonator al prestigioasei societăți de avocați ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS.

Invitați au fost doamna av. dr. Raluca Papadima, membru în barourile București, Paris și New York și domnul av. David Oprea, membru în Baroul București.

Tema emisiunii a fost: „O competiție fenomen: concursul internațional de arbitraj «Willem Vis»”.

Seria „Profesioniștii Legal Point” este transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.

Emisiunea „Ora arbitrajului” 10 cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – Av. dr. Raluca Papadima și av. David Oprea: O competiție fenomen: concursul internațional de arbitraj „Willem Vis” was last modified: iunie 5th, 2018 by Universul Juridic
48 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter