Elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului (NCPC)

25 mart. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 316

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 644/2019

NCPC: art. 127

Monitor Dosare

Conflictul negativ de competență între Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Cluj-Napoca a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, text potrivit căruia: „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și a stabilită că sintagma „de competența instanței la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. precum și sintagma „care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza” din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

În cuprinsul considerentelor acestei decizii s-a reținut că, prin aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, și nu și la ipoteza la care instanța de judecată ar avea această calitate, dispozițiile legale nu își ating scopul pentru care au fost reglementate. Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului „poate”, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanță imparțială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanța competentă să îi judece cauza și nu doar un judecător din cadrul acesteia. Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calității de judecător a părții pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanța de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opțiune părții reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acțiuni de competența de soluționare a instanței la care acesta își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privința modului de soluționare a litigiului tocmai de colegii acestuia (pct. 47)

Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea constată că există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât instanța din care face parte cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces. Curtea reține că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la paragraful 46 al prezentei decizii, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul – stricto sensu, cât și instanța de judecată – lato sensu. În aceste condiții, Curtea reține că noțiunea de judecător privită stricto sensu din cuprinsul dispozițiilor legale criticate are un caracter restrictiv și nu corespunde cerințelor de imparțialitate obiectivă a instanțelor (pct. 49).

În speță, calitatea de contestatori o au Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, intimată fiind B., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, la data sesizării instanței, promovat în aprilie 2018 la instanța supremă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., raportate la Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, întrucât contestatorii (Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu) nu cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces. În acest sens, nici la soluționarea cauzei pe fond și nici în calea de atac (competență ce ar aparține Tribunalului Alba), cele două instanțe, ce au calitatea de parte în cauză, nu vor fi competente să soluționeze prezenta pricină.

Nici calitatea intimatei, de judecător la instanța supremă nu este de natură a atrage incidența art. 127 C. proc. civ., deoarece aceasta nu își desfășoară activitatea la vreuna dintre instanțele competente să soluționeze pricina în fond și în calea de atac a apelului.

Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Sursa informației: www.scj.ro.

Elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului (NCPC) was last modified: martie 22nd, 2020 by Redacția ProLege
Conferintele lunii noiembrie
”
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter