[EduDoR] Ce duce în spate un elev de clasa I?

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Articol publicat în revista Dor.

De Sorana Stănescu

La sfârșitul lui ianuarie, în ultimele zile din semestrul I, am rugat câțiva părinți să fotografieze ghiozdanele copiilor. Am vrut să știm ce conțin, cât cântăresc și ce consecințe are purtarea unui ghiozdan prea greu asupra sănătății unui copil de șapte ani. Iată ce am aflat.

Vlad, Școala Gimnazială nr. 7, București, 2.5 kg, o zi de luni

Ghiozdanul conține trei manuale, două caiete tipizate, un caiet dictando, un caiet special de matematică, un caiet de lucru la Comunicare în limba română (CLR), un caiet cu foaie velină, penar, carnet de note, portofel.

Horia, Colegiul German „Goethe”, București, 4.6 kg, o zi de joi

Horia are în ghiozdan două manuale de limba germană, două cărți de lecturi în limba germană, un caiet mare și patru mici de matematică, germană și Cunoașterea mediului, penar, o sticlă cu apă de 0.5 l, o cutie cu mâncare, șervețele.

Iustin, Școala „Ion Simionescu”, Iași, 3 kg, o zi de vineri

Ghiozdanul conține un auxiliar de matematică pentru consolidarea cunoștințelor, un manual de matematică, Gazeta Matematică, un manual de CLR, un abecedar, un caiet de lucru la Dezvoltare personală, un caiet pentru limba română, unul de matematică, penar, sticlă cu apă și o gustare.

[…]

Medicii îi sfătuiesc pe părinți să reducă greutatea ghiozdanelor, să le înlocuiască cu cele tip troller sau cele care au curele care se prind și peste piept și în talie (ca rucsacurile alpiniștilor) sau, pur și simplu, să le care copiilor ghiozdanele până în clasă.

Foarte important este și ca părinții să semnaleze medicilor de familie orice modificare în postura copiilor. De anul trecut există și un program de depistare a copiilor și adolescenților cu scolioză, dezvoltat de Spitalul Marie Curie și rețeaua medicilor de familie, care speră să vină în curând și cu date privind numărul de copii cu această boală și incidența ei.

Dincolo de recomandările medicale privind greutatea unui ghiozdan, învățătorii și părinții ar trebui să știe că există chiar reglementări scrise în acest sens încă de acum 20 de ani. Articolul 28 din Ordinul 1955/1995 al Ministrului Sănătății spune că, pentru copiii din clasele I-IV, „greutatea conținutului ghiozdanului nu va depăși 2-2.5 kg”. În octombrie 2015 a existat chiar o interpelare a deputatului Petru Movilă, membru în Comisia pentru Sănătate și Familie, prin care ministrul Sănătății de atunci, Nicolae Bănicioiu, era întrebat ce măsuri a luat pentru punerea în aplicare a acestui ordin. O lună mai târziu, răspunsul a fost că reprezentanții ministerului Sănătății se vor întâlni cu cei ai ministerului Educației și cu alte organizații pentru a găsi „metodele practice” de reducere a greutății ghiozdanelor.

În toiul unei reforme curriculare, respectiv al unei anchete naționale privind îmbolnăvirea unor bebeluși din cauza necunoscută, e puțin probabil ca cele două ministere să facă din ghiozdanele copiilor de clasa I o prioritate.

Soluția ar putea fi mai simplă de atât și ar putea veni de la părinți, profesori și directori de școală: chibzuință și colaborare. Împreună ar putea hotărî de câte caiete speciale și materiale auxiliare e într-adevăr nevoie, dacă unele din ele pot fi lăsate și în clasă și cum s-ar putea găsi fonduri pentru cumpărarea unor dulăpioare individuale, precum cele pe care le vedem în filme. Nu ar trebui să fie atât de complicat.

(Au contribuit Oana Sandu, Medeea Stan, Ana Maria Ciobanu)

Citiți articolul integral în revista DoR.