Dreptul de renunțare la judecată – în afara competenței Curții de Justiție a Uniunii Europene

București, 20.09.2017 – Dreptul de renunțare la judecată, chiar și după sesizarea Curții Europene de Justiție, este în afara competenței instanței europene, pentru că o interpretare contrară ar încălca principiul autonomiei individuale și bunei administrări a justiției, adică ar conduce la răspunsuri la întrebări ipotetice. Acestea sunt concluziile exprimate, la finele săptămânii trecute, de Avocatul General al Curții Europene de Justiție, Nils Whal, care a preluat mare parte din observațiile scrise și orale prezentate în fata Curții de avocații Zamfirescu Racoți & Partners (ZRP).

Cauza C-627/15 a pornit de la un proces inițiat de doi cetățeni români. Pe scurt, D. și L.G. au încheiat, în România, un contract de împrumut cu SC Volksbank România SA în franci elvețieni cu obligația restituirii sumei în aceeași monedă. Cum leul suferă o depreciere importantă, iar ratele cresc, soții G. introduc o acțiune împotriva Volksbank la Judecătoria Câmpulung (România), invocând, în special, presupusul caracter abuziv al clauzelor privind restituirea împrumutului în moneda străină. În opinia lor, ei au suportat riscurile care decurg din fluctuația ratei de schimb valutar, din cauza clauzelor din contract. Soții se înțeleg, însă, cu banca și renunță la proces. Între timp, Judecătoria Câmpulung adresase CJUE patru întrebări preliminare de clarificare a procedurii și, deși procesul încetase, instanța informează CJUE că dorește, pe de o parte, să își mențină întrebările și, pe de altă parte, să adreseze două noi întrebări privind întinderea competenței care revine Curții în temeiul articolului 267 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.

„De la bun început trebuie menționat că, în concluziile sale,  Avocatul General al Curții Europene de Justiție, Nils Wahl, a fost de acord cu poziția Volksbank (actualmente Banca Transilvania), a Guvernului român și a Comisiei potrivit căreia, în mare parte, prezenta cauză se află în afara competenței care revine Curții, în temeiul articolului 267 Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE)”, declară Stan Tîrnoveanu, Senior Partner ZRP și coordonatorul echipei de avocați ce a reprezentat Volkbank în fața CJUE, formată din Alexandru Iorgulescu, Laura Retegan – Senior Associates și Irina Crăciun, Associate.

„Ceea ce  înseamnă că, in urma prezentării argumentelor  noastre, Avocatul General a fost de acord cu poziția Volksbank că, în ceea ce privește dreptul de renunțare la judecată (art. 406 Cod de procedură Civilă), exercitat chiar și după sesizarea Curții Europene de Justiție al UE, respectiv inclusiv dreptul de control al instanței superioare cu privire la soluția de suspendare într-o asemenea ipoteză( art. 414 Cod de procedura Civila), este în afara competenței care revine Curții în temeiul articolului 267, pentru că o interpretare contrară ar încălca principiul autonomiei individuale și al bunei administrări a justiției, respectiv ar conduce la răspunsuri la întrebări ipotetice”, mai spune Tîrnoveanu.

Practic, cauza C-627/15 a oferit Curții posibilitatea să clarifice jurisprudența europeană referitoare la cerința prevăzută la articolul 267 TFUE, care impune că decizia sa asupra întrebărilor preliminare este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauza principală.