Domiciliul în fapt al debitorului la momentul pronunţării titlului executoriu. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• NCC: art. 91
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 651 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 24.05.2022 sub nr. x/2022, petentul A., pentru creditoarea B. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 637/27.01.2022 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 și urm. C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1950 din 19 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.

De asemenea, art. 91 C. civ. statuează următoarele:

„(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune”.

Raportat la acest din urmă text normativ, noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate, întrucât aspectul este definitoriu în asigurarea drepturilor procesuale ale părților în ce privește competența.

Înalta Curte constată că în cauză, în ce privește domiciliul debitorului în raport de care instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența, sunt incidente dispozițiile alin. (3) al art. 91 C. civ. anterior menționate, întrucât domiciliul în fapt al debitorului a fost cunoscut de către creditoare încă de la momentul pronunțării titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 637/27.01.2022 a Judecătoriei Sector 5 București dată în dosar nr. x/2021 având ca obiect divorț cu minori.

Astfel, în considerentele hotărârii menționate s-a reținut că „…din luna februarie 2021 minorii locuiesc cu mama lor, tatăl mutându-se într-o locuință în Bragadiru…”.

Totodată, prin înscrisul întocmit la data de 24.05.2022, aflat la dosarul Judecătoriei Cornetu, însăși creditoarea arată că „…declar pe proprie răspundere faptul că domnul C. are domiciliul în fapt la următoarea adresă: Șoseaua x, localitatea Bragadiru, județul Ilfov, iar locul de muncă actual este la societatea D., cu sediul în Ilfov, Otopeni”.

De asemenea, prin cererea de încuviințare a executării silite, în afară de domiciliul înscris în cartea de identitate, biroul executorului judecătoresc a menționat și domiciliul în fapt al debitorului ca fiind în orașul Bragadiru, Șoseaua x, județul Ilfov.

Nu în ultimul rând, cu prilejul înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Botoșani, s-a depus, de către biroul executorului judecătoresc, și dovada locului de muncă al debitorului, respectiv D.. Cu sediul în Clinceni, județul Ilfov.

Prin urmare, rezultă că în cauză s-a realizat condiția impusă de dispozițiile art. 91 alin. (3) C. civ. privind aducerea la cunoștință a domiciliului prin alte mijloace, creditoarea fiind încunoștințată încă de la momentul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu despre domiciliul în fapt al debitorului și de care aceasta s-a prevalat în formularea cererii de încuviințare a executării silite.

În consecință, văzând dispozițiile art. 651 C. proc. civ. și dând totodată eficiență prevederilor art. 91 alin. (3) C. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Cornetu, ca fiind cea în raza căreia domiciliază efectiv debitorul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Sursa informației: www.scj.ro.