Dobândirea calităţii de martor a inculpaților în urma recunoașterii faptelor în raport cu coparticipanţii ce nu au recunoscut săvârşirea faptelor

• NCPP: art. 453 alin. (1) lit. a)
• NCPP: art. 456 alin. (2) şi (3)
• NCPP: art. 459 alin. (3)
• NCPP: art. 463

Prin sentința penală nr. 3/F din 12.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 127/F/05.07.2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 415/A/10.12.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 73/A din 28 martie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, examinând conținutul declarațiilor notariale invocate de apărare, constată că faptele noi invocate de revizuent, sunt de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că acestea nu susțin o participație a revizuientului la comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În acest sens, se are în vedere că instanțele de fond și de apel au fundamentat soluția de condamnare a inculpatului P. pe declarațiile de recunoaștere a coinculpaților. Cu toate acestea examinarea declarațiilor de recunoaștere a coinculpaților relevă faptul că aceștia au recunoscut strict faptele pentru care au fost trimiși în judecată fără a face vreo referire la implicarea în activitatea infracțională a inculpatului P..

Instanța de apel constată că în raport cu cercetarea judecătorească anterioară, datele conținute de declarațiile notariale, deși aparțin coinculpaților din cauza anterior soluționată, trebuie evaluate ca fiind noi, respectiv ca fiind necunoscute la data soluționării acțiunii penale. De altfel, în mod real, aceste date sau informații sunt complet străine judecății anterioare, nefiind evaluate de instanțe la momentul pronunțării soluției de condamnare. Amintim în acest context că mijloacele de probă administrate în soluționarea acțiunii penale, declarații de coinculpați sau martori, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, nu conțin mențiuni în legătură cu revizuientul și contribuția sa infracțională.

2. Declarațiile ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care se afirmă lipsa de implicare a unui participant dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.

Declarațiile notariale ale coinculpaților E., F., B. și D., ulterioare soluționării acțiunii penale, conțin fapte sau împrejurări necunoscute, în sensul impus de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.

Recunoașterea faptelor de către ceilalți inculpați conduce la dobândirea de către aceștia a calității de martor, în raport cu coparticipanții ce nu au recunoscut săvârșirea faptelor. În acest sens, se observă că inculpații E., F., B. și D. au recunoscut faptele reținute prin actul de sesizare al instanței, însă instanțele nu au înțeles să îi audieze cu privire la implicarea celorlalți inculpați, respectiv la acuzațiile formulate față de aceștia.

Înalta Curte reține ca posibilă și utilă justei soluționări audierea inculpatului ce a recunoscut propria vinovăție și a solicitat judecata în procedura simplificată, cu privire la situația altui acuzat din aceeași cauză, respectiv în probarea acuzaților emise împotriva unui coparticipant – ICCJ, secția penală, încheierea din 3 decembrie 2015, dosar nr. x/2015; decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, dosar nr. x/2011; încheierea 13 dec. 2017, dosar x/2017, iar aceste argumente sunt similare și cauzei pendinte: Așadar, instanța de apel reține că posibilitatea ca un inculpat să poată adresa întrebări, într-o procedură contradictorie, aceluia care îl „acuză” de săvârșirea unei infracțiuni reprezintă una dintre garanțiile procesului echitabil. Audierea sumară a altor inculpați în procedura recunoașterii vinovăției (prin ipoteză strict cu privire la propria acuzație) nu poate produce efecte cu privire la acuzațiile formulate împotriva altora, dacă instanța nu a clarificat în cadrul audierii și acea chestiune și dacă nu a dat posibilitatea celor care nu au solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției să conteste credibilitatea respectivei declarații. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. Instanța de judecată, atunci când apreciază asupra incidenței procedurii recunoașterii vinovăției, verifică existența unei concordanțe depline între acuzațiile formulate și declarațiile inculpaților. Deși instanța nu se rezumă la a verifica dacă inculpații recunosc încadrarea juridică dată faptei, verificarea instanței presupune o analiză a acuzației persoanei respective, care a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, respectiv a faptelor susceptibile să producă consecințe juridice asupra situației acelei persoane, și nu a altora, față de care cercetarea judecătorească urmează să stabilească dacă sunt vinovați (ICCJ, secția penală, decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, dosar nr. x/2011).

De aceea, procedura audierii va avea în vedere doar acele acuzații care au făcut obiectul denunțului și care nu vor afecta dreptul de a nu se auto-incrimina al celui audiat. În consecință, faptul că depozițiile au fost date de un co-acuzat, mai degrabă decât de un martor, nu are nici o relevanță cu privire la nevoia audierii acestuia în ceea ce privește situația unui alt inculpat.

În această privință, instanța are în vedere jurisprudența CEDO în materie, potrivit căreia „…termenul de martor are o semnificație distinctă și o importanță deosebită în evaluarea unei proceduri echitabile. Astfel, în cazul în care o depoziție poate servi într-o măsură considerabilă drept bază pentru o condamnare, atunci, indiferent dacă a fost făcută de un martor în sens strict sau de un co-acuzat, aceasta constituie dovezi pentru urmărirea penală în care se aplică garanțiile prevăzut de articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (mutatis mutandis, Ferrantelli și Santangelo v. Italia, § 51 -52, Luca v. Italy§41)” – ( ICCJ, secția penală, încheierea din 3 decembrie 2015, dosar nr. x/2015).

Regulile procesului echitabil obligă ca apărării revizuientului P. să i se pună la dispoziție posibilitatea combaterii caracterului verosimil al acuzațiilor formulate împotriva sa, în condițiile existenței declarațiilor notariale ce constituie împrejurări noi în raport cu judecata anterioară și care îl plasează în afara activității infracționale.

Admiterea în principiu a cererii de revizuire nu presupune de plano desființarea hotărârii de condamnare și pronunțarea unei soluții radical diferite de către instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, ci oferă posibilitatea inculpatului de a administra probele noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul condamnării sale, iar în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator să se aprecieze asupra întrunirii condițiilor angajării răspunderii penale.

Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. civ. pen.., cererea de revizuire fiind formulată în termen și de o parte din proces, cererea respectă dispozițiile art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. civ. pen.., s-a invocat temeiul legal incident, faptele și mijloacele de probă ce susțin cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, iar faptele invocate conduc la stabilirea existenței temeiului legal, sens în care apreciază că cerea de revizuire este admisibilă în principiu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite apelul declarat de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 3/F din data de 12 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa în totalitate sentința penală apelată și rejudecând, va admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 127/F/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010, iar în considerarea faptului că hotărârea a cărei revizuire se solicită este pronunțată de Curtea de Apel Galați va trimite cauza pentru rejudecare, după admiterea în principiu, la instanța investită cu cererea de revizuire, respectiv Curtea de Apel Galați.

Revizuirea a fost îndreptată împotriva sentinței, astfel încât, potrivit art. 463 C. proc. civ. pen…, procedura cunoaște dublu grad de jurisdicție. Respectarea dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de apel să judece după admisibilitatea în principiu, deoarece soluția ce ar fi pronunțată ar fi definitivă, deci ar exclude calea de atac recunoscută de lege, în condițiile în care prima instanță nu a antamat fondul, respingând revizuirea ca inadmisibilă. De aceea unica soluție posibilă pentru respectarea dublului grad de jurisdicție în această materie este trimiterea pentru evaluarea fondului la prima instanță, Curtea de Apel Galați.

Sursa informației: www.scj.ro.