Discursul domnului Florentin Ţuca în cadrul Zilei Justiției 2021

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Sunt foarte încântat să fiu prezent astăzi în fața dumneavoastră și mai încântat să aud discursuri de o anvergură și o calitate remarcabile, în care se vorbește despre drept și cultură și în care se vorbește insistent despre bunătate, despre iubire, despre altruism, despre generozitate, toate ca un liant între cultură și drept. Sunt de acord cu domnul președinte, prieten drag, domnul președinte Chelaru, că dreptul se face cu sufletul, dar sunt în dezacord cu Domnia Sa că noi trebuie să fim, pentru că celebrăm astăzi Ziua Justiției, trebuie să uităm de necazuri și să jubilăm.

Sunt, de asemenea, în dezacord cu domnul profesor, care ne sugerează, și-mi cer scuze, o fac cât de politicos pot, că reîntinerirea se poate împlini prin gândire pozitivă. Nu cred asta. Cred mai degrabă în gândirea negativă. Gândirea negativă însemnând gândire critică și însemnând nevoia de a spune lucrurilor pe nume. Eu în asta cred. Eu cred că asta lipsește juriștilor astăzi. Și nu doar juriștilor. Cred că ne îmbătăm prea mult cu apă rece. Simt nevoia unor dezbateri foarte deschise, în care să spunem lucrurilor pe nume. Nu am timp în după-amiaza aceasta să mă lansez într-o analiză critică a sistemului de drept, a relației dintre drept și cultură, a relației dintre drept, cultură și civilizația contemporană, din umila mea perspectivă. Însă, dacă așa cum spun copiii doamnei Vitoria Lipan a justiției naționale, că adevărul este tot ce contează, atunci trebuie să facem eforturi să scoatem întotdeauna adevărul la lumină. Noi nu ne putem ascunde după degete și trebuie să admitem, în ciuda optimismului exprimat de domnul președinte Briciu, că justiția română trece printr-o gravă criză. Și, odată cu ea, cultura și civilizația română, și, odată cu ele, cultura, civilizația și justiția universale. Trăim vremuri foarte tulburi, și un foarte scurt inventar al unor riscuri, pe care eu, ca jurist, parte a unei culturi lato sensu, le presimt.

Nu știu dacă sunt foarte sistematizat, dar mi-am recroit discursul auzind luările de poziție anterioare, dreptul, știm foarte bine, ține de ceea ce înseamnă democrație. Cred că riscul nr. 1 într-o ordine logică și cronologică este divorțul dintre drept și democrație. Democrația, aceea cât a fost și pe care am cunoscut-o. Ne confruntăm cu riscul transformării regimului democratic, atât cât a fost, într-un regim tehnocrat, autoritar, dominat de un drept marțial, birocratic și bazat pe instrucțiuni, îndepărtat de principii.

În al doilea rând, cred că ne confruntăm cu un risc al unor derapaje specifice sistemelor totalitare. Îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sub diverse pretexte. Nu intru în detalii.

În al treilea rând, cred că suntem foarte aproape de un risc care înseamnă dezgolirea de sens a culturii, civilizației și dreptului și a transformării sensului în nonsens sau antisens. Cred că suntem foarte aproape de vremea în care libertatea înseamnă sclavie, puterea înseamnă ignoranță și pacea înseamnă război. Da, dacă este să mă refer la dreptul autohton, cred că suntem într-o criză a dreptului autohton. Atâta vreme cât un ministru al justiției din țara asta zice că drepturile omului sunt un lux, atâta vreme cât un premier al țării ăsteia contestă obligativitatea deciziilor Curții Constituționale a României, atâta vreme cât Avocatul Poporului este destituit într-o manieră neconstituțională și nu răspunde nimeni, atâta vreme cât un avocat este condamnat penal pentru opiniile sale juridice ca fiind greșite, în ce sistem de drept trăim?

Domnul președinte Briciu făcea o referire la o analiză comparativă între justiție, imaginea justiției și imaginea societății. Auzind-o, mi-am adus aminte de două lucruri deodată. În tradiția rusească, cea mai mare ofensă pe care i-o poți aduce cuiva este să-l scuipi în suflet. Simt că trăim vremuri în care și dreptul, și cultura sunt scuipate în suflet. Iar paralela dintre imaginea justiției și imaginea societății mi-a adus aminte de o butadă, care mi-e foarte dragă, dar recunosc cu necaz că nu știu cui aparține, nu se știe cui aparține, probabil lui Voltaire, care spunea că: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Lui. Iar omul i-a întors favorul și l-a creat pe Dumneu după chipul și asemănarea Lui.” Mă tem că asemenea vremuri trăim, îmi pare rău. Mulțumesc!