Discursul conf. univ. dr. Paul Pop în cadrul Conferinței naționale de Dreptul Urbanismului și Amenajarea Teritoriului, Ediția a VI-a

Bună dimineața, bine ați revenit la Facultatea de Drept a Universității din București! Pe mulți dintre dumneavoastră îi cunosc din alte activități, nu doar din participarea la acest eveniment. Trebuie să vă spun că e singura conferință care a ajuns deja la ediția a șasea – și, la dinamica urbanismului din România, cred că o să ajungă la ediția 66 –, care se desfășoară de două ori pe an, singurul domeniu care are o dinamică atât de puternică încât am simțit nevoia să organizăm de două ori pe an această conferință.

Vă mărturisesc că mi-am dat seama prea târziu că aș fi vrut s-o întreb pe doamna Ginavar: Când au apărut primele reglementări în materia urbanismului? Logica lucrurilor mă ducea oarecum să ajung la reglementarea urbanistică a Parisului în a doua jumătate a secolului al XIX-a, când prefectul Senei, Baronul Haussmann, împreună cu împăratul Napoleon al III-lea, a regândit ceea ce vedem astăzi că este Parisul din punct de vedere urbanistic și pare-se că le-a ieșit. Nu mică mi-a fost surprinderea, cercetând un pic, să aflu că primul plan urbanistic general a fost comandat în perioada 203-211 de împăratul Septimius Severus, ceea ce avea să devină Forma Urbis Romae, un plan incizat pe 151 de plăci de marmură, o parte dintre ele încă există astăzi, și care s-a dorit a fi prima reglementare urbanistică a capitalei Imperiului Roman. Deci nu doar că are o dinamică materia urbanismului, dreptului urbanismului, ci are o tradiție, aș putea spune, milenară.

Prin raportare la evoluția domeniului urbanismului și a dreptului urbanismului, în ultima perioadă ne-am lovit de o decizie a Curții Constituționale, prin care a apreciat că trebuie reinterpretată o hotărâre prealabilă, pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept, în anul 2015, de către Curtea de Casație. Și-a schimbat un pic paradigma resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis în materia dreptului administrativ, ceea ce e interesant, de aia iubesc țara asta, pentru că e atât de unică din toate perspectivele, avem la finele lunii aprilie o Ordonanță de urgență în materia urbanismului, nr. 31 din 30 aprilie, în care discutăm de aprobarea tacită a documentațiilor de urbanism, sigur, într-o anumită ordine și cu respectarea anumitor condiții. Nu știu dacă e bine sau dacă e rău, dar faptul că a apărut acest act normativ reglementează, sper, o serie de potențiale sancțiuni la adresa autorităților care refuză să emită acte administrative într-un termen prevăzut de lege, cu posibilitatea atragerii răspunderii civile, administrative, penale asupra celor care refuză să își îndeplinească obligațiile de serviciu, lucru care, per se, nu cred că e ceva foarte grav.

M-am lovit nu de puține ori în practică de situații în care s-a solicitat emiterea unor acte administrative în domeniul urbanismului care au trenat luni și luni și luni, fără să existe un răspuns, și atunci evoluția asta în materia dreptului urbanismului cred că este ceva mai mult decât benefic. O întrebam pe doamna Ginavar în deschiderea conferinței când apreciază că o să apară Codul urbanismului, îl așteptăm cu deosebit interes. Probabil că până la finalul anului vom avea un proiect de lege adoptat. Eu cred că acest domeniu necesită cercetarea aprofundată și faptul că doamna profesor Tofan a atras și Institutul de Cercetări Juridice al Academiei în organizarea acestui eveniment este un lucru benefic pentru că, poate, rezultatul muncii dumneavoastră din practică transpus într-o cercetare academică aprofundată va duce totuși la schimbarea paradigmei modului de lucru al autorităților administrative, cel puțin de la nivelul Municipiului București, în modul în care tratează chestiunea reglementării urbanistice din București. Eu vă mulțumesc, doresc succes, n-am niciun dubiu, acestei conferințe și ne revedem la toamnă la ediția a șaptea, vă mulțumesc.