Dincolo de margini

22 oct. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 241

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Viața e un castron de lut crud, pe care fiecare și-l modelează din neîmpliniri și iluzii, din speranțe și vise netrezite încă din adormire, cu mâinile, cu gândurile, ș-apoi îl mângâie cu inima.

Black Friday in curand pe UJmag.ro!

E un castron cu margini înalte și rotunde ori largi și zdrențuite, măsurat când și când de olar cu un metru de lemn cu două măsuri, una pentru oameni, alta pentru îngeri, semne ale firescului ce sălășluiește ascuns în fiecare dintre noi.

Înainte de a-l primi, castronul acesta va fi ars în cuptor și apoi frumos smălțuit și pictat cu cele mai neașteptate culori picurate de pe cer taman în fundul lui.

Castronul ăsta ne ține în viață. În el primim de la Dumnezeu în fiece zi o ciorbă aburindă, doar pentru a avea puterea de a semăna bine. Nu-i muncă ușoară. Ogorul e nedesțelenit, iar lacrimile nu-s suficiente pentru a face ploaie.

A te birui pe tine, cu propriile margini de egoism și înstrăinare, de neîncredere și renunțare, nu-i lucru ușor.

Fiecare dintre noi căutăm zi de zi această biruință, pentru că doar ea e demnă de slavă și semn pentru toți că binele înalță. Nu numai că-ți coboară o sfoară din cer, dar îți dă și puterea să te urci pe ea pentru a vedea mai bine ceea ce tu credeai cândva că-i capăt și margine.

Doar când vei ajunge sus vei ști că fericirea a clădit un cuib pentru tine din vreascurile binelui împrăștiat cândva.

Povestea lui Tedy Necula e a unei sfori aruncate din cer, pe care el urcă pentru a-și privi viața de sus, de dincolo de margini… din cuibul fericirii.

Legal Point: Tedy, când te văd, sunt mustrat în inima mea pentru multele momente de tristețe pe care le am în viață, pentru că tu ești un personaj de o seninătate debordantă și inspiri pe foarte multă lume, în ciuda unei dizabilități motorii pe care o depășești în fiecare zi. Ai vrea să ne povestești câte ceva despre copilăria ta, despre adolescență, despre părinții tăi care te-au sprijinit foarte frumos în traiectoria ta?

Tedy Necula: Reacția ta se naște în foarte mulți dintre cei care mă văd. Eu spun că n-ar trebui să fie mustrare, fiindcă ești viu, trăiești, respiri, atunci poți să faci ce vrei cu viața ta, să construiești, să îndrepți, tot ce îți trece prin cap. Apoi, singurul model în care ar trebui să avem încredere este cel pe care-l vedem în oglindă, pentru că poți să îl modelezi. Singurul model al tău ești tu, de aceea poți deveni cea mai bună versiune a ta. Și probabil că nu e simplu și probabil că nu e din prima, probabil că cea mai bună versiune se mai modifică, devine ba mai slabă, ba mai puternică, și cu siguranță este influențată de oamenii de lângă noi. M-am amuzat de 1 aprilie anul acesta, ziua mea fiind pe 2 aprilie, pentru că eu am fost păcălit de la naștere, eu ar fi trebuit să mă nasc pe 1 aprilie, dar medicul a trimis-o acasă pe mama. Noaptea a venit momentul, însă mama a ajuns a doua zi la spital, cordonul ombilical fiind înfășurat în jurul gâtului, iar când m-au tras cu forcepsul, mi-au afectat câțiva nervi. Astfel că mersul meu în viață a devenit unul foarte special.

Legal Point: Părinții tăi au știut de la început că ceva nu era în regulă? Li s-a spus lucrul acesta?

Tedy Necula: Abia la 8 luni după ce m-am născut, părinții mei au aflat că am un handicap, nu puteam să mă mișc, iar medicul care m-a consultat le-a sugerat părinților mei, ei fiind foarte tineri, să mă dea spre adopție, dar ei nu au renunțat la mine. Modelul acela din oglindă care ești tu e influențat de oamenii cu care intri în contact, iar părinții mei au fost modele într-adevăr. Ei au zis: „Copilul ăsta îl avem și mergem înainte”.

Legal Point: Cum au fost primii ani de recuperare?

Tedy Necula: Anii de recuperare au fost cu mama, cu tata, între timp mama s-a îmbolnăvit de cancer la sân, am rămas cu tata, foarte multă recuperare, ambiție multă, până când am ajuns la școală, unde oportunitățile s-au deschis, mai ales când am jucat în clasa a IV-a într-un film în regia lui Gabrea și am simțit încredere, am simțit apreciere, expunere. Eu voiam să fiu web designer, având în vedere staticitatea mea, numai că Dumnezeu a considerat că trebuie să mă mișc mai mult. În clasa a IX-a am văzut cum e să faci film, nu doar să joci, și am încercat să fac și eu asta. Decizia a fost luată în clasa a X-a, când am făcut prima reclamă pentru o campanie socială și am văzut cât poți să inspiri, dar dacă nu ai un țel în viață, parcă nu are greutate. Țelul a fost să transmit mesaje pozitive, care mai târziu au dus la a-i inspira pe ceilalți.

Legal Point: Ai spus că Dumnezeu a făcut cum a vrut El și că așa a fost mai bine, dar în experiența ta fabuloasă, în care ți-ai depășit condiția, ai fost susținut de părinți extraordinari. Cum L-ai simțit pe Dumnezeu în această experiență?

Tedy Necula: Prima mamă a murit din cauza cancerului, iar cea de-a doua, fiind terapeut logoped, a știut să mă susțină. Sunt abordări biblice: „Dumnezeu este cu tine, este în tine, este peste tot!” M-a prins într-una din aceste poziții, fie m-a susținut de deasupra, fie a fost o plasă de siguranță, L-am simțit. Am făcut Facultatea de Regie în București, masterul la Cluj. Atitudinea cu care intri într-un cerc de oameni este și atitudinea pe care o primești. Au fost și momente grele, dar interesant e trendul pe care mergi. Mai cazi… În școală am întâlnit oameni cu care am construit și m-am construit. La Cluj, la master, nu m-am dus să învăț, pentru că știam că găsesc o echipă de profesioniști cu care să creez, să lucrez. Așa au o ieșit niște proiecte faine și așa ajungi să-ți placă să mergi la școală.

Legal Point: Care este situația acum? Ai o echipă?

Tedy Necula: Sunt producător de film, regizor la bază, conduc o producție și o agenție de virale inspiraționale de branduri, produc filme, cu precădere documentare, dar și de ficțiune, când am bani. Lucrez foarte mult cu branduri, și de aici, și din afară, pentru virale, adică filme cinematografice, dar scurte, cu țintă spre social media, dar cu temă inspirațională, despre umanitate, despre valori umane și atribuite unui brand. Când oamenii privesc acea poveste care emoționează, vor iubi mai mult acel brand, pentru că nu le-a spus „Cumpără de la noi”, ci „Învață să trăiești!”, le-a dat un exemplu de bun trai.

Legal Point: Te-am văzut la Timișoara, ești și speaker motivațional. Cum ți-a venit ideea asta?

Tedy Necula: Nu mi-a venit ideea asta, am fost invitat în 2008 să țin un speech în Camera Deputaților din Parlamentul României, unde avea loc un eveniment al unei fundații. Nu știam ce să le zic și am început să vorbesc despre campanii sociale și de ceea ce înseamnă să privești pozitiv un mesaj social. Pentru că am auzit acolo multe definiții despre ce înseamnă persoană cu handicap, mai în glumă, mai în serios, am zis să dau și eu o definiție. O persoană cu handicap (la momentul acela foloseam acest termen, apoi nu l-am mai folosit), în definiția mea, este orice om care a spus măcar o dată în viață: „Nu pot!”, deoarece acela a fost handicapul lui la acel moment. Au început să aplaude, au luat-o în serios, am luat-o și eu în serios, și așa s-a legat partea asta cu speaker-ul. Dar e mai mult de atât, de obicei mi-am dat seama că atunci când împărtășești și vorbești despre ceea ce faci, abia atunci te asculți și ai ceea ce numești revelații, adică înțelegeri despre ceea ce ești, despre ce ți s-a întâmplat.

„Atitudinea cu care intri într-un cerc de oameni este și atitudinea pe care o primești. Au fost și momente grele, dar interesant e trendul pe care mergi. Mai cazi…”.

Legal Point: M-a fascinat că tu nu vorbești cu gura, tu vorbești cu toată ființa, cu mâinile, cu fața, cu sufletul.

Tedy Necula: La mine e un second job, adică dacă nu aș realiza filmele, materialele, nu aș avea de unde să îmi trag seva, să vorbesc, să fiu inspirațional.

Legal Point: De unde știi că un clip e bun? Simți din prima, după ce-l vezi în schiță, în final?

Tedy Necula: Îți dai seama că un clip e bun nu numai prin numărul de vizualizări, ci mai ales când ești piratat, atunci e clar că e foarte bun.

Legal Point: Te-am văzut într-un clip motivațional excepțional – „Te provoc la fericire!”. Cum l-ai realizat?

Tedy Necula: În general nu prea îmi place să ies în evidență și a fost interesant să fac un film chiar cu mine. CEO-ul brandului pentru care am făcut clipul, Cristi Onețiu, și-a dorit o altfel de continuitate a proiectului „Te provoc la fericire!”, înainte fiind jucat de vedete. A vrut să facă ceva care să provoace și a vrut o zi din viața mea, iar la final să fie ceva spectaculos. Când am creat clipul, eram la finele unei perioade mai negre pe care am traversat-o și cumva căpătam ceva mai multă energie să fac lucrul acesta. Inițial am vrut să sar cu parașuta, însă era luna martie, în extrasezon, și nu a fost posibil, în toate cele 3 săptămâni, nu știam dacă o să pot să pregătesc acest moment, dar medical nu mi s-a dat voie să sar, a trebuit să fac un control la inima, era împotriva parașutismului în general, și era riscant, așa că l-am întrebat dacă pot să pilotez. Și așa am ajuns să pilotez și să mă prindă această senzație puternică. Dezvoltarea personală asta face. Instructorul mi-a zis: „Aici te lupți cu aerul, cu vântul, nu-l vezi unde e, nu știi unde bate, dar tu trebuie să ții avionul drept ca să nu te prăbușești”.

Legal Point: Așa este și în viața reală?

Tedy Necula: Da, chiar așa! Când ești acolo, în aer, și cu hăul sub tine, cu manșa și acel avion, care e o roabă cu aripi, te face să te simți cumva. După ce am montat tot filmul acesta și i-am dat drumul, m-a trăsnit o altă revelație. Am trăit o perioadă neagră, am vrut să sar cu parașuta, nu s-a întâmplat, deci Dumnezeu nu m-a lăsat să sar în gol, m-a lăsat să zbor, și așa am realizat că nu ai cum să nu te bucuri de fiecare perioadă din viața ta.

Legal Point: Cum ai început munca de regizor? Ai avut modele? Ai avut oameni pe care i-ai urmat sau pur și simplu a fost o instruire personală din cărți, din filme, iar tu ai completat mai departe?

Tedy Necula: Regia o înveți făcând. De altfel, am început pe post de diletant în clasa a IX-a, cu colegii mei. Nimeni nu știa să facă un film, dar am încercat, am avut mentori ca Alex Sochia, de la Asociația de juniori, bineînțeles, maestrul Radu Gabrea, regizorul filmului „Noro”, și aici e o metaforă frumoasă. Când Gabrea a făcut „Noro” și m-a pus să joc în el, n-a făcut doar regia unui film, a făcut regia unui început de viață, pentru că de la „Noro” mi s-au tras toate lucrurile bune de pe urmă. Evident că atunci când m-am apucat să fac film, îl aveam pe dumnealui, care îmi dădea feedback pe ceea ce făceam. Practic, te așezi lângă el în dreapta, iar dacă îi place ceva, îți dă o palmă peste ceafă, dacă nu-i place ceva, iar îți dă o palmă peste ceafă, și știam că era pozitiv atunci când râdea. E o personalitate puternică, de la care am învățat foarte mult. După care, în facultate, am fost la clasa lui Alexandru Visarion, care e un regizor cu profunzime aparte, care m-a învățat foarte mult din arta regiei de film. Există un regizor de film care a spus că regia o înveți într-o oră, iar filmul îl înveți într-o viață, făcând, exersând. Pe mine m-au inspirat întâmplător filmele aceluiași regizor, fără să știu asta de la început, și anume Martin Brest. Mi-am găsit felul de a construi povești, sper să ajung să îl cunosc. Este o artă să reușești să faci un film care să se susțină singur!

Legal Point: Ai putea face o comparație între actorii români și cei străini?

Tedy Necula: Nu există actori români mai buni sau mai slabi decât cei din afară, există doar școli diferite. La noi, actoria era una singură, și cea de film, și cea de teatru, cea rusească practic, și când am jucat în cel de-al doilea film, care era englezesc, un rol secundar, așteptam de la regizor să îmi spună ce vrea de la mine, dar el mi-a spus că sunt actor și că trebuie să o fac cum simt. Dacă dau libertatea actorului să îmi arate calea lui, pe care ulterior o ajustez în direcția în care mi-ar plăcea mie să cred că ajunge personajul lui, cred că pot avea o colaborare frumoasă cu orice om. Lucrez cu mare drag cu oameni care nu sunt actori și e o bucurie că poți construi.

Legal Point: Cum te descurci financiar?

Tedy Necula: Trebuie să te gândești că filmul este un business, înveți să faci networking, legi relații, și așa ai succes. Dacă ai un scenariu doar în capul tău și nu te deschizi, dacă nu ți-i faci prieteni pe cei din mediul de business, atunci evident că sunt oameni care gândesc că nu are rost să faci regie, pentru că nu ai din ce să trăiești. Nu te naști artist, dar regizorul este practic un tehnician foarte bun, un comunicator, un coacher, un părinte foarte bun.

Legal Point: Tot ce s-a spus cred că fac parte din cea mai bună versiune a ta. Ce ar mai fi de adăugat ca să-ți împlinești visurile pe care le ai?

Tedy Necula: Numai Dumnezeu știe! Am muncit cam tot ce am vrut și mi-a fost permis să încerc. Meritul este al părinților mei, care au luptat ca eu să fiu independent. A doua mamă este chiar terapeuta cu care m-am ridicat în picioare și pe care o iubesc enorm, e mama mea, cel mai mare model de dăruire între profesie și părinte. A fost apoi și lupta mea, pentru că, dacă vreau ceva mai bun, trebuie să lupt, sunt și încăpățânat și mă ajută să merg înainte, iar trendul este ascendent. E normal să îți iei avânt picând, ca mai apoi să te ridici. Campania este despre provocări, iar despre asta este și viața.

Legal Point: Care sunt proiectele de viitor imediat? La ce lucrezi acum?

Tedy Necula: Lucrez la un film de lung metraj despre un blocaj în metrou, în care oamenii interacționează într-un anumit fel. Scenariul l-am scris împreună cu Luiza Axinte, a avut răbdare. Avem deja sponsori, dar îmi doresc să fac rost și de ceilalți bani. Distribuția cuprinde actori de top. Personajele sunt surprinse într-un blocaj la metrou, fiecare personaj aflându-se într-un moment special al vieții lui, și interesant e cum lucrurile se leagă într-un anumit fel. Mai am un proiect pe care îl simt de suflet, sunt regizor de film, dar în ultimii 10-12 ani am lucrat foarte mult în zona socială cu ONG-uri. La momentul acesta lucrez la o campanie privind adopția copiilor. Am colaborări cu branduri, am și o agenție, „The handicap”, și nu am avut nicio problemă cu acest cuvânt, până când, acum 4 ani, în timp ce mă aflam la Londra la lansarea unui film la care am lucrat, m-am întâlnit cu un bătrân de 80 de ani, destul de vivace, care era sculptor și care accesibiliza instrumente pentru persoanele cu dizabilități. Acesta mi-a zis că termenul „handicap”, în limba engleză, se folosea în Evul Mediu pentru cerșetori. Atunci am înțeles de unde greutatea acestui cuvânt. Eu nu am nicio problemă cu handicapul ăsta, nu m-a ținut din nimic, n-am simțit că mi-a pus piedică în ceva, chiar dacă unii oameni s-au speriat de chestia asta, dar dacă ești tu pe drumul tău și ție îți demonstrezi asta, atunci nu ai de ce să te ferești de ea. Slavă Domnului că nu sunt un om frustrat sau un om care a avut multe refuzuri în viață. În relații creștem cel mai mult, ele sunt singurele dezvoltări personale. Și, desigur, intimitatea, care este foarte importantă, dar eu nu am dat de oameni care să nu mă accepte sau să mă respingă.

Legal Point: Sunt adolescenți care se necăjesc pentru lucruri mărunte. Ce îi sfătuiești?

Tedy Necula: Coșuri, frustrări, supărări am avut și eu, dezamăgiri în dragoste, corijențe, am uitat de oameni sau i-am dat la o parte, mi s-a întâmplat și să fie prea târziu apoi, să îi pierd fără să mai apuc să le spun sau să repar ceva, dar mâine este o nouă zi în care putem face ce vrem. Creierul, în proporție de 80%, ne pune piedici. Să schimbăm piedicile cu întrebarea: „Dacă găsim ceva mai bun?”. Aspirațiile sunt la ceea ce poți și vrei să faci cu ce vezi în oglindă. Nu te speria dacă nu poți, uită-te în jurul tău, iar dacă nu poți să o faci singur, întinde mâna și sigur vei primi ceea ce cauți. Așa că ai curaj!

„Am muncit cam tot ce am vrut și mi-a fost permis să încerc. Meritul este al părinților mei, care au luptat ca eu să fiu independent. A doua mamă este chiar terapeuta cu care m-am ridicat în picioare și pe care o iubesc enorm, e mama mea, cel mai mare model de dăruire între profesie și părinte”.


Dincolo de margini was last modified: octombrie 22nd, 2019 by Tedy Necula
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Tedy Necula

Tedy Necula

Este speaker și autor de clipuri motivaționale.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter