Desfiinţarea SIIJ (Legea nr. 49/2022)

În M. Of. nr. 244 din 11 martie 2022 s-a publicat Legea nr. 49/2022 privind desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. 

Redăm, în continuare, cele mai importante prevederi din respectivul act normativ.

Art. 1

„(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se desființează Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, denumită în continuare Secția.

(2) Cauzele aflate în curs de soluționare la nivelul Secției se transmit pe cale administrativă, în termen de 60 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor competente potrivit art. 3, care continuă soluționarea acestora.

(3) Cauzele soluționate ale căror dosare se află în arhiva Secției se transmit pe cale administrativă, în termen de 180 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor competente potrivit art. 3.

(4) Actele de procedură îndeplinite în cauzele prevăzute la alin. (2) și (3), cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile.

(5) Soluțiile de clasare, de renunțare la urmărirea penală și de trimitere în judecată dispuse de procurorii Secției, care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desființării Secției controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 318, art. 328, art. 335 și art. 339 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

(6) Actele efectuate și măsurile luate de procurorii Secției în cauzele prevăzute la alin. (2), care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desființării Secției controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 304 și art. 336-339 din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

(7) De la data desființării Secției, la judecarea cauzelor transmise potrivit alin. (2) și (3), precum și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în aceste cauze participă procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele pe rolul cărora se află acestea. Aceste dispoziții se aplică și în ceea ce privește cauzele referitoare la infracțiunile prevăzute la art. 3 care se aflau pe rolul instanțelor de judecată la data operaționalizării Secției și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(8) Căile de atac declarate de Secție pot fi retrase numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Art. 2

„(1) Posturile aflate în schema de funcții și de personal a Secției la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân în schema Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și se preiau de către Secția de urmărire penală și criminalistică.

(2) Începând cu data desființării Secției, procurorii din cadrul acesteia, inclusiv cei cu funcții de conducere, revin la parchetele de unde provin sau la parchetele unde au promovat în condițiile legii, pe perioada desfășurării activității în cadrul Secției. De la data revenirii la parchetul de unde provin ori la parchetele unde au promovat în condițiile legii, procurorii care au activat în cadrul Secției își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, pe perioada desfășurării activității în cadrul Secției.

(3) Detașările în curs ale personalului pe celelalte categorii de posturi dintre cele prevăzute la alin. (1) se mențin în cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la împlinirea termenului pentru care acestea au fost dispuse”.

Art. 5

„(1) Pot fi desemnați să efectueze urmărirea penală în cauzele prevăzute la art. 3 alin. (2) procurori care funcționează în cadrul secțiilor de urmărire penală ale parchetelor de pe lângă curțile de apel și care îndeplinesc următoarele condiții:

a) au o vechime de cel puțin 12 ani în funcția de procuror;

b) au calificativul „foarte bine” la ultimele două evaluări profesionale și nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani;

c) au o conduită morală ireproșabilă;

d) au o experiență profesională semnificativă în supravegherea sau efectuarea urmăririi penale.

(2) Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii întocmește lista tuturor procurorilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) și, în vederea verificării îndeplinirii condiției prevăzute la alin. (1) lit. d), solicită unităților de parchet la care aceștia au funcționat date statistice referitoare la activitatea din ultimii 5 ani, inclusiv rata de achitări, restituiri, condamnări, eventualele sesizări făcute din partea persoanelor cercetate și soluțiile date la acestea, precum și orice alte aspecte relevante.

(3) Dispozițiile art. 4 alin. (2), (3) și (5)-(7) se aplică în mod corespunzător”.

Art. 6

„Desemnarea procurorilor pentru a efectua urmărirea penală în cauzele prevăzute la art. 3 alin. (1) sau (2) poate fi reînnoită, pentru o nouă perioadă de 4 ani, dispozițiile art. 4 și 5 fiind aplicabile în mod corespunzător”.

Art. 7

„Procurorii anume desemnați potrivit prezentei legi nu pot fi mutați într-o altă secție a parchetului fără acordul acestora”.

Art. 8

„(1) Încetarea calității de procuror anume desemnat în vederea efectuării urmăririi penale a infracțiunilor prevăzute la art. 3 alin. (1) și (2) poate fi dispusă în următoarele cazuri:

a) pentru ineficiență profesională apreciată în funcție de eficiența și calitatea activității;

b) la cererea procurorului anume desemnat, pentru motive temeinic justificate;

c) în situația aplicării unei sancțiuni disciplinare;

d) imposibilitatea exercitării atribuțiilor pe o perioadă mai mare de 3 luni de către procurorul anume desemnat;

e) mutarea procurorului într-o altă secție a parchetului, delegarea, detașarea sau transferul acestuia;

f) expirarea perioadei de 4 ani, dacă desemnarea nu a fost reînnoită.

(2) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, analizează existența unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1) și, dacă este cazul, formulează propuneri de încetare a calității de procuror anume desemnat în vederea efectuării urmăririi penale în cauzele privind infracțiunile săvârșite de judecători și procurori.

(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dispune încetarea calității prevăzute la alin. (1) în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

(4) Încetarea desemnării nu are efectul unei revocări din funcție și nu afectează gradul profesional al procurorului dobândit potrivit legii”.

Art. 9

„Pentru procurorii cu funcții de conducere care îndeplinesc atribuțiile de procuror ierarhic superior ai procurorilor anume desemnați nu este necesară desemnarea potrivit dispozițiilor art. 4 sau, după caz, ale art. 5, pentru exercitarea controlului ierarhic”.

Art. 10

„(1) Numărul maxim de procurori din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică desemnați în condițiile art. 4 este de 14, iar numărul maxim al procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel desemnați în condițiile art. 5 este de 3 pentru fiecare dintre acestea.

(2) Evaluarea necesarului de procurori desemnați în vederea efectuării urmăririi penale a infracțiunilor prevăzute la art. 3 alin. (1) și (2) se realizează o dată la 6 luni, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulând propuneri corespunzătoare de modificare a numărului de procurori prevăzut la alin. (1)”.

Art. 17

„(1) Cauzele privind infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a prezentei legi și în care nu s-a început cercetarea judecătorească, se soluționează de către instanța competentă conform prezentei legi.

(2) Cauzele privind infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a prezentei legi și în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a acesteia, rămân în competența aceleiași instanțe”.

Art. 18

„(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi până în prima zi lucrătoare după expirarea perioadei prevăzute la art. 1 alin. (2).

(2) Termenele prevăzute de Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, pentru efectuarea actelor de procedură, pentru formularea plângerilor, căilor de atac de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă acestea se întrerup de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. Noi termene, de aceeași durată, vor începe să curgă din prima zi lucrătoare după expirarea perioadei prevăzute la art. 1 alin. (2).

(3) În cauzele în care au fost luate măsuri preventive, măsuri asigurătorii sau alte măsuri la care urgența se justifică, procurorul general va trimite dosarele către unitățile competente de îndată de la publicarea prezentei legi.

(4) Procurorul-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică și procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel vor analiza și decide asupra măsurilor menționate la alin. (3), aflate în curs, putând sesiza instanța cu cereri referitoare la acestea”.