Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 11/2021

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

VASILE LUHA: Probleme practice în aplicarea regulilor rezoluțiunii convenționale în condiții speciale

Rezumat: După un examen rezumativ al mecanismelor pe care le dezvoltă rezoluțiunea unilaterală și convențională, autorul constată că formalismul specific, instituit de Codul civil pentru realizarea obiectivelor pactelor comisorii convenite de părți, este – în anumite situații – dificil de împlinit, în contextul în care partenerii nu știu sau nu pot să parcurgă cu rigoare treptele ce le impune procedura punerii în întârziere.

Sunt observate incertitudinile pe care le poate produce mecanismul în condiții speciale și, apoi , sunt sugerate soluții practice, pornind de la premisa – general admisă – că pactul comisoriu este el însuși o convenție subsecventă și accesorie contractului fundamental.

MONNA-LISA BELU MAGDO: Administrarea bunurilor altuia

Rezumat: Studiul tinde să deslușească caracterele esențiale și regimul juridic al administrării bunurilor altuia, care reprezintă o noutate în peisajul sistemului nostru juridic.

După examinarea cadrului general de reglementare a acestei instituții și acela special în materia tutelei minorului și a tutelei ad-hoc, am susținut că obligațiile organelor de conducere ale persoanei juridice sau societăților comerciale nu trebuie reduse la raporturile de mandat care vizează raporturile juridice cu terții, deoarece întreaga reglementare referitoare la atribuțiile acestor organe în relație cu patrimoniul persoanei juridice sau societății este impregnată de spiritul instituției administrării bunurilor altuia. În abordarea instituției, am analizat modalitatea adoptării actelor decizionale comparativ cu adoptarea hotărârilor în materie de coproprietate și măsurile pe care instanța le poate lua în cazul blocajului decizional. Legat de pluralitatea administratorilor, a fost adusă în atenție problema responsabilității acestora, excepțiile de la regula solidarității, inclusiv răspunderea în cazul delegării de atribuții. În funcție de puterile acordate administratorului prin actul de numire, a fost marcată delimitarea dintre administrarea simplă și administrarea deplină, cu regimul juridic aferent fiecărei forme de administrare.

Într-o altă secțiune, au fost examinate regulile comune celor două forme de administrare privind separația de patrimonii, garanțiile, răspunderea administratorului în raporturile cu terții și beneficiarul, în cazul în care a acționat în nume propriu sau cu depășirea împuternicirii, procedura exercitării controlului beneficiarului privind modalitatea administrării și eficiența acesteia, căile de încetare a administrării și efectele acesteia cu privire specială la predarea bunurilor administrate, cheltuielile deduse din patrimoniul administrat, precum și cheltuielile care revin administratorului în temeiul contractului de administrare.

DOMINIC-ALEXANDRU GIDRO, ANA EFTIMIU: Natura juridică a acțiunii în despăgubiri prevăzute de art. 1064 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Studiu de practică judiciară

Rezumat: Acțiunea reglementată de art. 1064 din Codul de procedură civilă are un regim special, derogând de la situația clasică a răspunderii civile delictuale, reglementată de art. 1357 Cod civil. Situația practică a acestei acțiuni este oarecum incertă, întrucât nu există o practică judiciară unitară care să decidă natura juridică a acțiunii în despăgubiri prevăzute de art. 1064 din Codul de procedură civilă. În aceste condiții, am considerat oportun să analizăm natura juridică a acțiunii în despăgubiri reglementată de art. 1064 din Codul de procedură, într-o viziune paralelă cu prevederile art. 1357 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală. Toate acestea, prin trimitere, la cele statuate printr-o hotărâre judecătorească recentă care soluționează o astfel de acțiune în despăgubiri. În prezentul studiu am încercat să oferim o perspectivă și o analiză practică asupra mai multor situații generate de aplicarea art. 1064 Cod procedură civilă.

DAN ADASCĂLULUI, VICTOR-ANDREI POPA: Unele considerații pe marginea noțiunii de „cauză penală” în sensul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

Rezumat: Prin prezentul studiu ne-am propus să procedăm la o configurare a noțiunii de „cauză penală”, folosită de legiuitor în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. i) din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, având în vedere în demersul nostru în mod corelat, pe de o parte, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, considerațiile doctrinare realizate pe marginea articolului menționat și a instituțiilor cu care noțiunea în mod necesar interacționează.

Tema abordată are natură interinstituțională, fiindcă pentru corecta sa abordare este necesar a se apela la instituțiile juridice care interesează dreptul procesual penal (acțiunea penală, soluțiile pronunțate în cadrul unui dosar penal, subiecții procesului penal, ș.a.m.d.), dar, bineînțeles, și dreptul procesual civil (acțiunea civilă, stabilirea taxelor judiciare de timbru, cauza cererii de chemare în judecată etc.).

Considerăm că prezentul articol prezintă în primul rând interes practic, deoarece, în activitatea instanțelor judecătorești, interpretarea art. 29 alin. (1) lit. i) din OUG nr. 80/2013 este, din cauza unei lipse acute de unitate terminologică, divergentă și neunitară, iar această carență se poate repercuta într-o afectare a calității actului de justiție și, mai departe, într-o scădere a încrederii cetățeanului în justiție.

Articolul este structurat în două părți esențiale, prima cu caracter general ce cuprinde secțiunile „Considerații introductive”, „Punerea problemei” și „Instrumente de interpretare”, și a doua cu caracter special, aplicat, ce cuprinde secțiunile „Situația în care acțiunea civilă este exercitată separat în fața instanței civile după ce dosarul penal a fost soluționat în faza de urmărire penală printr-o soluție de clasare sau renunțare la urmărirea penală”, „Situația în care acțiunea civilă este exercitată separat în fața instanței civile fără a se fi dispus o soluție în cadrul dosarului penal” și „Concluzii”.

Se cuvine subliniat că în vederea formulării răspunsului la subiectul abordat gândul ne-a fost orientat, în primul rând, către cei pentru care se realizează actul de justiție – cetățenii – , propunând soluții care în viziunea noastră corespund unor cerințe de echitate și egalitate în fața legii.

De asemenea, subiectul tratat nu a fost abordat într-o manieră exhaustivă, fiind doar punctul de început în cadrul dezbaterilor pe marginea acestui subiect care au loc și, bineînțeles, care vor avea loc în continuare.

Am încercat să demonstrăm că există „cauză penală”, în accepțiunea textului menționat, doar atunci când la baza acțiunilor în justiție, fie ele civile sau penale, stă o faptă prevăzută de lege penală (condiție de esență) pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale (condiție de natură).

În final, considerăm că varianta de interpretare propusă va avea și efectul să descurajeze comportamentele procesive sau samavolnice, reflectate în sesizarea pur formală a organelor de urmărire penală doar cu scopul de a beneficia de o scutire de la plata taxelor judiciare de timbru în fața instanțelor civile, care deturnează astfel dispoziția legală analizată de la scopul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării ei.

VASILE SOLTAN: Conformitatea legislativă a deciziilor de afaceri ale administratorilor – o problemă de drept evidentă?(I)

Rezumat: Sporirea volumului reglementărilor influențează activitatea societăților și administratorilor, implicând riscul răspunderii acestora din urmă față de societate pentru deciziile de afaceri neconforme din punct de vedere legal. Partea I a studiului analizează regimul juridic al obligației administratorilor de a respecta legea și implicațiile luării în mod intenționat a deciziilor de afaceri contrare legii. Concluzia este că obligația de a respecta legea poate fi privită ca obligație independentă sau explicată prin intermediul doctrinei ultra vires, dar poate fi în același timp asociată obligațiilor de loialitate, bună-credință și diligență. Partea a II-a a studiului analizează dacă există potențiale excepții care pot justifica luarea unor decizii neconforme din punct de vedere legal și dacă răspunderea administratorilor ar putea fi exclusă sau limitată în anumite situații. În principiu, obținerea profitului, atingerea altor interese pentru societate sau ratificarea deciziei de către acționari nu sunt în măsură să justifice și să excludă răspunderea administratorilor pentru luarea deciziilor contrare legii. De asemenea, aceste decizii exclud aplicarea unor garanții împotriva răspunderii precum business judgment rule, clauzele privind răspunderea și asigurarea de răspundere. Totuși, transformările sociale, economice și tehnologice însoțite de legislația ineficientă și fenomenul antreprenoriatului de reglementare pot oferi argumente suficient de convingătoare pentru schimbarea paradigmei în privința obligației de conformitate. Deși problemele și soluțiile propuse par a fi evidente, studiul pune în discuție unele aspecte netratate în doctrina autohtonă, dar care nu sunt lipsite de importanță teoretică și practică.

AURELIA VASILACHE: Diferența de terminologie între cauza de impunitate și cauza de nepedepsire

Rezumat: Încălcarea normelor de drept penal de către o persoană fizică sau juridică produce numeroase consecințe, atât asupra mediului în care trăiește infractorul, cât și asupra personalității lui. Astfel, acestuia îi sunt aplicate sancțiuni penale care au ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte interzise de legea penală, dar și reeducarea lui. Cu toate acestea, legiuitorul, din considerente de politică penală, a decis reglementarea unor situații care conduc la salvarea infractorului de pedeapsa prevăzută de lege. Printre aceste situații se numără și cauzele de impunitate. Articolul își propune să analizeze terminologia folosită de legiuitor în redactarea cauzelor de impunitate și repercusiunile pe care o înțelegere greșită a acestora le poate produce asupra destinatarului normei penale. Pentru realizarea acestui articol au fost folosite surse doctrinare în care au fost definite cauzele de impunitate și momentul în care acestea intervin, dar și soluții regăsite în jurisprudența obligatorie.

ANDREI VIOREL IUGAN: Provocarea în materia probațiunii

Rezumat: The principle of the fairness of the administration of evidence represents the rule that prohibits the use of any strategy or maneuver which has as its object the administration of a piece of evidence în bad faith or which has the effect of provoking an offense to obtain a piece of evidence, if by these means the dignity of the person, his or her rights to a fair trial or privacy or professional secrecy are infringed.

The object of the present study is only the examination of the last aspects of the principle of loyalty, as it is regulated by the code of criminal procedure, respectively „the entrapment to commit a crime”. We do not intend to make a detailed presentation of the jurisprudence of the European Court în this matter, but only to point out the general principles that should underlie the analysis to be carried out by the judiciary and to exemplify some solutions în judicial practice. Finally, we will try to draw attention to the delimitation between „entrapment to commit a crime” and „ entrapment to evidence” and to establish exactly what is the procedural framework în which these aspects can be invoked.

TRAIAN DIMA, ADRIAN HĂRĂTĂU: Observații privind Minuta întâlnirii procurorilor-șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel (București, 9–10 martie 2020)

Rezumat: Autorii pun în discuție o orientare dată parchetelor printr-o Minută de practică neunitară încheiată la 30.07.2020.

Orientarea se referă la modul în care trebuie făcută încadrarea juridică în cazul săvârșirii faptelor prevăzute de articolele 2 și 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, prin raportare la Decizia nr. 3/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul traficului internațional de droguri când acțiunea de introducere sau scoaterea din țară fără drept sunt comise în împrejurări de loc și de timp diferite.

Autorii, analizând îndrumarea dată, ajung la concluzia că aceasta este nerealistă.

VITALIE RUSU, VITALIE JITARIUC: Unele aspecte de ordin teoretico-practic privind audierea victimelor infracțiunilor de trafic de ființe umane

Rezumat: Traficul de ființe umane constituie o ofensă adusă demnității și libertăților fundamentale ale ființei umane și, prin urmare, o încălcare gravă a drepturilor omului. Grupul de experți privind lupta împotriva traficului de ființe umane (GRETA) subliniază obligațiile statului de a respecta, a îndeplini și proteja drepturile omului. O astfel de protecție include măsuri pentru identificarea corespunzătoare a tuturor victimelor traficului de persoane. Aceasta implică, de asemenea, măsuri de consolidare a drepturilor persoanelor traficate, consolidare printr-o protecție adecvată, asistență și căi de atac, inclusiv de recuperare și reabilitare, non-discriminatorii, indiferent de statutul lor de rezidentă. În virtutea acestui fapt, în cadrul prezentului articol urmărim următoarele obiective: identificarea mecanismului de protecție a victimelor traficului de ființe umane prin prisma reglementărilor naționale și internaționale; cunoașterea prevederilor legale naționale și internaționale în domeniul incriminării traficului de persoane; adaptarea continuă a investigatorilor la noile provocări legate de prevenirea și combaterea traficului de persoane; expunerea condițiilor generale și celor speciale ale audierii victimelor infracțiunilor de trafic de ființe umane. Toate acestea sunt capabile să eficientizeze activitatea de audiere a victimelor infracțiunilor de trafic de ființe umane.

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Contract de credit. Rambursarea anticipată a creditului. Acțiune în constatarea nulității absolute a unor clauze din contract. Condiții și efecte din perspectiva efectelor sancțiunii nulității absolute, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

Restituirea întreținerii nedatorate. Condițiile aplicării dispozițiilor art. 534 din Codul civil, cu comentariu de Nora Andreea Daghie (fără rezumat)