Contractul de facilitate de credit. Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către client (NCPC, NCC)

15 ian. 2020
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 162

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1294/2019

NCPC: art. 488 pct. 8, art. 496 alin. (1); NCC: art. 2193, art. 2194

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, A. S.R.L. susține că facilitatea de credit, conformă cu obligațiile asumate de părțile contractante, nu a fost pusă la dispoziție, așa cum prevedea contractul de credit semnat, fapt demonstrat de lipsa documentației și de lipsa Anexei 2 la contractul de credit,

În acest context, recurenta arată că suma contractată nu i-a fost pusă niciodată la dispoziție și nu a fost nici ținută la dispoziția sa pe tot parcursul derulării contractului, în vederea efectuării tragerilor și cu toate acestea, Banca susține în continuare că recurenta ar datora comision de neutilizare și pentru perioada ulterioară datei de 20 octombrie 2012, chiar și comision FNGCIM, în condițiile în care acesteia nu i s-a pus la dispoziție nicio sumă de bani din creditul contractat.

Mai susține recurenta, că anterior îndeplinirii obligațiilor sale contractuale referitoare la art. 6.1.6 și art. 6,1.14, Banca trebuia să îndeplinească obligația contractuală stipulată în art. 2.4. în sensul de a pune creditul la dispoziția recurentei și să emită Anexa 2 la contractul de credit, urmând ca această sumă să fie ținută la dispoziția sa, iar abia apoi se putea parcurge etapa următoare care viza utilizarea creditului.

În acest sens, recurenta susține că neexecutarea contractuală aparține băncii, constând în faptul că acest credit nu a fost pus la dispoziția recurentei, conform la art. 2.4. din contract de credit, astfel hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii, în speță fiind încălcat principiul forței obligatorii a contractului, dar și prevederile art. 2193, art. 2194 din noul C. civ.

Criticile recurentei, astfel susținute, sunt nefondate, urmând a fi respinse, întrucât, deși consideră că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale așa cum au fost stabilite de comun acord cu B. S.A., pentru punerea la dispoziție a creditului, aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile de constituire a depozitul colateral – art. 6.1.6, depunerea sumei de 1700000 RON și prezentarea extrasului de cont pentru a face dovada existentei soldului – art. 6.1.14, constituire a aportului propriu – art. 6.1.5, aspecte constatate de cele două instanțe, în condițiile în care banca a făcut dovada informării acesteia asupra neîndeplinirii obligațiilor contractuale.

Astfel, deși se susține îndeplinirea condițiilor contractuale și nelegalitatea deciziei atacate, nu se face dovada îndeplinirii condițiilor contractuale de către reclamantă pentru a fi îndreptățită să solicite rezoluțiunea în temeiul neîndeplinirii condițiilor contractuale de către pârâtă.

În acest sens, se susține de către recurentă lipsa Anexei 2, susțineri ce nu prezintă relevanță câtă vreme reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu au existat trageri, iar Anexa 2 ar fi existat dacă aveau loc trageri, însă inexistența Anexei 2 nu disculpă reclamanta de neexecutarea obligațiilor contractuale.

Astfel, deși reclamanta consideră că la data de 13 septembrie 2012 și-a îndeplinit toate obligațiile din contract stabilite de B. S.A., pentru punerea la dispoziție a creditului, aceasta nu a probat în concret îndeplinirea obligațiilor.

În acest sens, se reține că recurenta nu a arătat în concret culpa pârâtei, susținând că banca nu și-a îndeplinit obligația de a ține la dispoziție creditul pe o perioadă de 10 ani, până în anul 2022, până când debitoarea ar fi avut timp să tragă sumele necesare realizării investiției.

Potrivit art. 2193 C. civ. „facilitatea de credit este contractul prin care o instituție de credit, o instituție financiară nebancară sau orice altă entitate autorizată prin lege specială, denumită finanțator, se obligă să țină la dispoziția clientului o sumă de bani pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată”. Or, ținerea la dispoziție a sumei de bani nu presupune vreun transfer în contul clientului, ori individualizarea sumei respective, banca obligându-se doar să aibă disponibilă suma de bani, în cazul în care clientul se va hotărî să o utilizeze prin efectuarea tragerilor specifice acestei activități de creditare.

Astfel, contractul de facilitate de credit este un contract constitutiv de drepturi, generând drepturi de creanță, nu drepturi reale, pentru că prin încheierea unui contract de facilitate de credit nu se transmite dreptul de proprietate asupra sumei de bani, aceasta fiind doar pusă la dispoziția clientului de către finanțator, rămânând însă în proprietatea finanțatorului.

În acest sens, se reține că pentru a accesa linia de credit până la data de 20 octombrie 2012, data limită prevăzută în acordul scris ca dată a tragerilor (art. 2.4 din contract), reclamantul trebuia să fi constituit garanțiile – depozitul colateral și deschiderea unui cont curent cu sold de 1.7000.000 RON, iar aceste aspecte nu au fost contestate de acesta.

Prin urmare, pentru că nu s-au îndeplinit obligațiile contractuale de către client, nu s-au putut face trageri, astfel că nu s-a putut emite Anexa 2.

În acest context, nu se poate reține reaua-credință a Băncii sau culpa sa în neexecutarea contractului, având în vedere faptul că banca a venit în sprijinul clientului și a aprobat încheierea unui act adițional la contractul de credit prin care să se prelungească perioada de tragere, dar pentru că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale (aceleași obligații pe care trebuia să le îndeplinească la încheierea contractului și nu le-a îndeplinit) nu s-a putut finaliza încheierea actului adițional.

Așadar, începând cu data de 20 octombrie 2012, părțile nu mai sunt legate prin promisiunea consemnată în contractul scris, întrucât termenul pentru efectuarea primei trageri a expirat, astfel promisiunea acordării creditului, în condițiile inițial agreate, a încetat, sens în care imposibilitatea executării contractului este imputabilă reclamantei, care nu a prezentat nicio justificare a depășirii termenului de tragere, așa încât nu poate fi reținută rezoluțiunea contractului.

Pentru ca susținerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, totodată invocând și chestiuni ce privesc situația de fapt, aspecte deja stabilite și lămurite de instanțele anterioare.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C. și D. împotriva Deciziei nr. 603/A din 19 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Contractul de facilitate de credit. Neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către client (NCPC, NCC) was last modified: ianuarie 11th, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter