Considerații generale privind locul executării prin echivalent între remediile neexecutării contractului

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Funcția preventiv‑educativă este acea funcție care se referă la necesitatea de prevenire a conduitelor ilegale, care ar trebui să guverneze orice sistem de drept, întrucât, știm foarte bine că este mai sănătos să prevenim decât să tratăm. Astfel, această funcție are rolul de a diminua prejudiciile existente, prin aceea că ea contribuie la întipărirea în mentalitatea publică a faptului că orice prejudiciu oferă un drept la reparație, iar persoanele care nu funcționează după o morală impecabilă, vor conștientiza totuși faptul că se expun la un risc material și se vor teme de o posibilă micșorare a propriului patrimoniu. Așa cum am arătat, această funcție îndeplinește un dublu rol, astfel că, ea contribuie la educarea populației, determinând oamenii să se abțină benevol de la a săvârși fapte care nu sunt în acord cu ordinea publică și bunele moravuri, ei adoptând o conduită prudentă, am îndrăzni să afirmăm, nu doar prin conștientizarea rolului punitiv.

O altă funcție și anume cea reparatorie, are în vedere posibilitatea subiectului de drept de a se bucura de repararea integrală a prejudiciului ce i‑a fost pricinuit, acest drept fiind recunoscut la art. 1357 care prevede obligația de reparare a prejudiciului, a celui care, printr‑o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, îl cauzează, acesta din urmă fiind răspunzător pentru cea mai ușoară culpă. Articolul 1381 alin. (1) C. civ., prevede expres faptul că orice prejudiciu dă dreptul la reparație. De asemenea, potrivit alin. (1) al art. 1531, autorul prejudiciului este obligat să îl repare integral. Această funcție se fundamentează pe ideea de resta­bilire a echilibrului, a situației juridice existente înainte de producerea prejudiciului, astfel că este important de remarcat rolul reparatoriu pe care îl joacă răspunderea. Apoi, trebuie să deosebim între prejudiciile patrimoniale și cele nepatrimoniale întrucât, dacă în cazul celor care pot fi evaluate în bani, este mai simplu să se stabilească despăgubirile ori echivalentul, în cazul prejudiciilor care nu pot fi evaluate în bani – deoarece constau într‑o durere rezultată din atingerea demnității, a reputației, chiar a sănătății, judecătorul va avea o misiune dificilă în a evalua și stabili suma datorată cu titlu de despăgubiri deoarece, arată un autor^[24], este dificil pentru un judecător să aprecieze cam cât ar valora în bani ceva neevaluabil în bani.

În sensul celor mai sus expuse, putem să constatăm faptul că, în privința prejudiciilor neevaluabile în bani, vorbim mai degrabă despre o sancțiune decât despre o reparație, despre o măsură destinată să aline o durere, deoarece, în aceste cazuri, cuvântul reparație ar fi impropriu folosit, cel ce a pricinuit răul, nemaiavând cum să restabilească situația anterioară sau cel puțin o situație asemănătoare celei anterioare.

De asemenea, importanța dreptului la reparație, dar și măsurarea respectivei reparații, precum și prevenția, reprezintă un permanent interes și pentru dreptul francez^[25], dar și pentru sistemul de drept european în general, dacă avem în vedere perspectivele în ce privește reglementarea răspunderii civile.

4. Concluzii

În prezentul studiu, am încercat să clarificăm unele aspecte privitoare la remediile neexecutării con­tractului cu scopul de a realiza o corectă încadrare a executării prin echivalent, ca remediu al neexecutării obligațiilor asumate prin încheierea în mod valabil a unui contract. Astfel, pornind de la principiile care guvernează aceste remedii și de la clasificarea lor, am supus unei scurte analize executarea prin echivalent, un veritabil remediu substitutiv, care însă necesită o reglementare mai clară și concretă.

Considerăm că se impune să reflectăm asupra acestui remediu, care face obiectul unor controverse, fiind mereu de actualitate printre teoreticieni dar și printre practicienii dreptului, atât de la noi cât și din străinătate.

În ce privește caracterizarea remediului, am încercat să explicăm rolul daunelor‑interese ca echivalent al prejudiciului suferit de creditor, dar și cele două funcții ale răspunderii contractuale, adică firescul obligației generate de prejudiciul cauzat creditorului, răspundere care aproape că nu există în sistemele common law, unde predomină noțiunea de remediu. Considerăm așadar că atunci când există o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate prin încheierea unui contract, iar executarea forțată nu mai este posibilă, ori creditorului pur și simplu nu îi mai servește o astfel de executare, este vădit necesar ca debitorul să răspundă, mai concret să repare prejudiciul pricinuit partenerului contractual.