Condamnarea regimului totalitar comunist. Deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia

• Legea contenciosului administrativ: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)
• O.U.G. nr. 24/2008: art. 2

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând să se constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 1648 din 9 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al securității.

(I.C.C.J., SCAF., decizia nr. 219 din 26 ianuarie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), definește colaboratorul Securității ca fiind persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Astfel, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din semnificația dată de legiuitor termenului de „colaborator al Securității” rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Persoana trebuia să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a observat îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a semnat la data de 14.04.1986 un „angajament”, prin care, cunoscând că apărarea patriei, a securității statului constituie o obligație patriotică a oricărui cetățean înscrisă în Constituția RSR, se angaja să sprijine în mod secret, organele de securitate, în activitatea pe care o desfășoară pentru apărarea patriei a securității statului sau a altor fenomene sau aspecte negative, să nu divulge indiferent de persoană, grad de rudenie sau funcție, despre această colaborare, iar în activitatea de colaborare va fi sincer și corect în cele relatate.

Acest „angajament” a fost dat în fața ofițerului lt. maj. C. din cadrul IJ Vâlcea Serv. 2, care s-a ocupat de recrutarea recurentului în vârstă de 25 ani, fiind angajat la Districtul 6 din cadrul secției L-3 CFR Râmnicu Vâlcea.

Recrutarea recurentului a fost decisă de organele de securitate, în vederea supravegherii informative a colegilor de serviciu, acesta primind numele conspirativ „D.”.

Înalta Curte constată că recurentul a întocmit mai multe Note informative în perioada 14.04.1986-21.10.1989, semnate cu numele conspirativ „D.”, prin care relata amănunte legate de colegii de serviciu, ce țineau de viața privată a acestora, respectiv de persoane care vroiau să plece în străinătate, cu privire la convingerile religioase ale acestora, cu privire la conținutul politic al unor bancuri spuse la locul de muncă, referitor la posturile de radio ascultate și referitor la aprecierile unora cu privire la diverse evenimente de care aveau cunoștință cu trimitere la politica partidului.

Așadar, recurentul avea sarcina de a verifica asemenea persoane, atât din punctul de vedere al comportamentului la locul de muncă dar și din perspectiva convingerilor politice, al anturajului, comportamentului în viața privată, preocupărilor și activităților care nu aveau legătură cu locul de muncă, acesta fiind motivul pentru care a oferit foarte multe informații concrete despre persoanele la care se referea în Notele Informative, din Nota de constatare rezultând că în perioada 1986-1989 a dat un număr de 56 de materiale informative.

Rapoartele și Notele privind analiza activității informatorului „D.” consemnează că după recrutare a furnizat un număr foarte mare de materiale informative cu privire la persoane aflate în atenție pe linie de securitate, dând dovadă de loialitate, corectitudine, sinceritate și receptivitate, având o conduită corespunzătoare.

Or, aceste informații în mod cert au încălcat dreptul la viață privată.

Înalta Curte constată că informațiile furnizate de către recurent nu s-au limitat doar la aspecte ce vizau efectiv comportamentul acelor persoane în timpul serviciului sau în legătură cu activitățile desfășurate la serviciu, ci au privit și elemente din viața privată a acestora.

Este evident că recurentul conștientiza faptul că persoanele denunțate erau expuse unor posibile sancțiuni, determinate de primirea, de către reprezentații Securității, a unor astfel de informații.

Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, investigații ce presupuneau imixtiuni în viața personală a celui urmărit, cu consecința încălcării dreptului la viață privată.

Fiind îndeplinite condițiile necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității astfel cum sunt expres prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în mod corect a fost admisă acțiunea.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.