Cerinţele pe care folosirea mărcii trebuie să le îndeplinească pentru a nu se constata decăderea din drepturile asupra mărcii. Necesitatea dovedirii folosirii neîntrerupte a mărcii

• Legea nr. 84/1998: art. 46 alin. (1) lit. a)
• NCPC: art. 451 alin. (2)
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 488 pct. 1-8
• NCPC: art. 489 alin. (2)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 03.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantul-pârât Sport Club Municipal Gloria Buzău a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant Fotbal Club Gloria Buzău, prin lichidator judiciar A., solicitând să se dispună: decăderea pârâtului-reclamant din drepturile asupra mărcii naționale individuale combinate nr. x „Fotbal Club Gloria Buzău”, cu valabilitate începând din data de 18.02.2009, înregistrată pentru clasa 41 – activitate sportive (fotbal), culori revendicate roșu, albastru, galben, pentru neutilizarea acesteia într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani antrenor promovării prezentei cereri, motiv prevăzut de art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice; radierea înregistrării mărcii naționale individuale combinate nr. x; cheltuieli de judecată.

Pârâtul-reclamant Fotbal Club Gloria Buzău, prin lichidator judiciar A., a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat: decăderea reclamantului – pârât din drepturile asupra mărcii individuale combinate „Sport Club Municipal Gloria Buzău 2017 Hai Buzău, Buzău!” nr. x, înregistrată pentru servicii din clasa 41, pe temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998; radierea înregistrării acestei mărci din Registrul Mărcilor din România; cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1924 din 5 octombrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:

În conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ.

Pe acest temei, pentru ca recursul să fie motivat, nu este suficientă indicarea formală a unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci este necesară formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

În același timp, nu constituie critici de nelegalitate susținerile părții cu privire la situația de fapt stabilită în evocarea fondului de către instanța de apel și care tind la reaprecierea probatoriului administrat, întrucât reevaluarea elementelor faptice care au condus la pronunțarea deciziei de apel interesează temeinicia acesteia, a cărei verificare nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, considerentele pentru care instanța de apel a dispus decăderea pârâtului Fotbal Club Gloria Buzău din drepturile asupra mărcii naționale nr. x, înregistrată pentru servicii din clasa 41-Activități sportive (fotbal), au constat, în esență, în nedovedirea de către pârât a folosirii efective a mărcii, în mod neîntrerupt, în perioada 2014 – 2018.

Astfel, din probele administrate s-a constatat, pe de o parte, că s-a dovedit folosirea mărcii doar până în anul 2016, așadar, doar pentru trei ani, și nu timp de 5 ani, neîntrerupt, iar, pe de altă parte, nici această folosire nu a fost efectivă, în sensul că nu a fost reală, neechivocă, publică și serioasă, cu scopul de a distinge serviciile oferite de pârât de serviciile concurente ale altor organisme sportive similare, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Cerințele pe care folosirea mărcii trebuie să le îndeplinească pentru a nu se constata decăderea din drepturile asupra mărcii sunt prevăzute în mod cumulativ în textul de lege aplicabil în cauză, astfel încât neîntrunirea uneia dintre condițiile legale este suficientă pentru a interveni sancțiunea decăderii.

În acest context și în raport de raționamentul juridic expus prin considerentele deciziei de apel, motivele de recurs ar fi trebuit să conțină, în primul rând, critici referitoare la modul de aplicare a legii în privința perioadei de timp pentru care s-a verificat folosirea mărcii, din moment ce, chiar dacă ar fi vorba despre o folosire efectivă a mărcii în perioada 2014 – 2016, aceasta nu este suficientă, iar constatarea decăderii tot nu ar putea fi împiedicată.

Or, recurentul – pârât nu a făcut nicio referire la cerința legală a folosirii neîntrerupte a mărcii timp de 5 ani, din perspectiva modului de aplicare a legii de către instanța de apel, respectiv la necesitatea dovedirii folosirii neîntrerupte a mărcii în perioada 2014 – 2018, prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată – 3.01.2019.

Mai mult decât atât, recurentul – pârât afirmă folosirea mărcii doar până în anul 2017, susținere care, de altfel, se regăsește chiar în motivarea cererii de chemare în judecată și a fost valorificată ca atare de către instanța de apel.

În absența unor critici pe aspectul menționat, care să învestească instanța de recurs cu cercetarea legalității deciziei recurate, Înalta Curte constată, față de considerentele expuse anterior, că susținerile recurentei în legătură cu cea de-a doua cerință legală, cea a unei folosiri efective a mărcii, nu ar putea conduce la admiterea recursului și la casarea deciziei recurate, chiar dacă ar fi veritabile critici de nelegalitate.

De altfel, motivele de recurs formulate nici nu constituie critici susceptibile de a fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care nu infirmă criteriile de apreciere a caracterului efectiv al folosirii mărcii, aplicate de către instanța de apel, ci se referă exclusiv la probe administrate și pretins ignorate în apel la stabilirea situației de fapt (filmări video, convențiile de prestări servicii ale jucătorilor).

Or, după cum s-a arătat anterior, verificarea temeiniciei deciziei recurate excedează atribuțiile instanței de recurs, ce sunt circumscrise cercetării, în limitele învestirii, a legalității deciziei de apel, această instanță de control judiciar neavând abilitarea de a reevalua situația de fapt și de a reaprecia probele administrate.

În aceste condiții, se constată că nu s-au formulat în cauză critici de nelegalitate privitoare la decizia atacată, care să fie examinate în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ., ținându-se cont și de faptul că reiterarea susținerilor și apărărilor formulate în cursul procesului nu constituie în sine o asemenea critică de nelegalitate, cât timp nu este însoțită de argumentele pentru care este nelegală soluția criticată.

Față de cele ce preced, avându-se în vedere și absența vreunei susțineri referitoare la dispoziția din decizia recurată de menținere a hotărârii primei instanțe sub aspectul soluției date cererii reconvenționale, Înalta Curte constată că recursul este nul, pe temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește solicitarea intimatului – reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată pentru etapa procesuală a recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată, față de soluția dată recursului și pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate acestea, se constată că suma de bani solicitată cu acest titlu, constând în onorariu avocat, respectiv suma de 6674,47 RON, astfel cum a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar (factura fiscală seria x nr. x/3.06.2021 și extras de cont bancar – dosar recurs), este vădit disproporționată în raport de complexitatea cauzei în această fază procesuală și de activitatea prestată de avocat.

Astfel, după cum rezultă din factura fiscală, onorariul de avocat în cuantumul pretins a fost stabilit și achitat exclusiv în considerarea redactării întâmpinării la recursul declarat.

Or, în condițiile în care motivele de recurs nu conțin critici de nelegalitate, ci doar susțineri referitoare la probele administrate, prin întâmpinare, intimatul s-a limitat la invocarea excepției nulității recursului, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile descrise de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și la reluarea succintă a apărărilor pe fondul cauzei, în susținerea solicitării subsidiare de respingere a recursului ca nefondat, intimatul arătând în mod explicit, în finalul întâmpinării, că înțelege să se raporteze și la susținerile expuse pe larg în dosarul cauzei.

Prin urmare, față de conținutul întâmpinării, Înalta Curte apreciază că nu se justifică acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate, impunându-se reducerea acestora pe temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., de la 6674,47 RON la 1500 RON, sumă de bani la care va fi obligat recurentul-pârât Fotbal Club Gloria Buzău, către intimatul-reclamant Sport Club Municipal Gloria Buzău.