Cerere de revizuire. Confirmarea planul de reorganizare în cadrul procedurii insolvenței. Excepția autorității de lucru judecat (CPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 831/2016

CPC: art. 322 pct. 7 [art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC]; Legea nr. 134/2010: art. 509 alin. (1); Legea nr. 135/2010: art. 453 alin. (2); Legea nr. 85/2006: art. 11, art. 96 alin. (1), art. 101 alin. (1) și (2); Constituția României: art. 20 alin. (2), art. 148 alin. (2) și (4); CEDO: art.6, art. 13

Obiectul cererii de revizuire îl constituie soluția dispusă pe latura civilă prin sentința penală nr. 662/F din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 248/A din 2 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin hotărârea ce formează obiectul revizuirii, instanța penală a dispus condamnarea revizuenților pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, iar cu privire la latura civilă a cauzei, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA, inculpații fiind obligați, în solidar, la plata sumei de 20.475.578, 18 lei.

În considerentele sentinței penale de condamnare s-a reținut, în esență, că inculpații SC B. SPRL (în calitate de administrator judiciar al societății în insolvență SC C. SA), D., A. (în calitate de reprezentanți ai administratorului judiciar) și E. (în calitate de administrator special al societății în insolvență) au întocmit, au prezentat și, respectiv, au avizat tabelul creanțelor și lista creditorilor prevăzuți la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 consemnând în favoarea numitei F. o creanță nedatorată, în frauda celorlalți creditori.

În motivarea cererii de revizuire se susține contrarietatea sentinței penale, sub aspectul laturii civile, în raport cu sentința nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de către SC C. SA, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1037/R din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 453 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și art. 509 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Ulterior, revizuenții au precizat temeiul de drept al revizuirii, arătând că, în situația în care instanța va considera că în speță sunt incidente prevederile C. proc. civ. din 1865, temeiul de drept în baza căruia se formulează cererea de revizuire este art. 322 pct. 7 din acest cod.

Astfel cum s-a arătat anterior, prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că procedura civilă aplicabilă prezentei cereri de revizuire este C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, revizuirea unei hotărâri judecătorești se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Admisibilitatea acestui motiv de revizuire presupune existența identității de părți, de cauză și de obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat. De asemenea, cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se prima hotărâre, instanța a omis să se pronunțe asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția autorității de lucru judecat. Dacă s-ar admite interpretarea contrară și s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situație, ar însemna să se nesocotească puterea de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre. Instanța de revizuire ar fi pusă în situația de a se pronunța cu privire la temeinicia soluției date în legătură cu excepția, realizând astfel un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat, ceea ce nu este admisibil în revizuire.

Condiția ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată și soluționată în primul litigiu, deși nu este expres prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865, rezultă din interpretarea acestui text prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalității și temeiniciei soluției date cu privire la excepția autorității de lucru judecat, această soluție beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

În speță, această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece, astfel cum reiese din motivarea sentinței penale nr. 662 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, (care face obiectul cererii de revizuire), precum și din motivarea Deciziei penale nr. 248/A din 2 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-au respins apelurile declarate de inculpații D., E., A. și SC B. SPRL împotriva sentinței penale menționate, instanțele penale au avut în vedere argumentele susținute de inculpați decurgând din pretinsa autoritate de lucru judecat a sentinței nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, irevocabilă prin Decizia nr. 1037 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, argumente pe care le-au înlăturat motivat.

Astfel, instanța de apel a reținut în motivarea Deciziei penale nr. 248/A din 2 iulie 2015 că: „Potrivit atribuțiilor pe care le are în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de SC C. SA, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 101 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006.

Conform alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.

Așa cum a reținut și instanța de fond, confirmarea de către judecătorul sindic a actelor emise în procedura insolventei nu poate fi reținută ca o chestiune prealabilă ce are autoritate de lucru judecat și care este exclusă cenzurii instanței penale.

Legalitatea înscrierii unor creanțe în tabelul preliminar nu este supusă controlului judecătorului sindic decât atunci când se formulează contestații împotriva înscrierii unei creanțe în tabelul preliminar”.

Având în vedere considerentele mai sus citate, se constată că excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, irevocabilă prin Decizia nr. 1037 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost invocată și soluționată în procesul penal. O eventuală reanalizare a incidenței triplei identități, de părți, obiect și cauză, în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce privește modul de soluționare de către instanța penală a excepției autorității de lucru judecat. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate.

Nu poate fi primită susținerea formulată de revizuenți, în concluziile scrise, în sensul că neanalizarea pe fond a cererii de revizuire ar avea ca efect încălcarea dreptului lor de acces la justiție. Astfel cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanță nu este absolut, ci poate fi supus unor limitări. Aceste limitări sunt implicit permise, deoarece dreptul de acces la justiție necesită, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze în timp și spațiu, în funcție de nevoile și resursele de care dispune comunitatea. Gradul de acces permis de legislația națională trebuie să fie însă suficient pentru a asigura accesul individual la instanță, în lumina principiului supremației dreptului într-o societate democratică.

În speță, revizuenții au beneficiat de dreptul de acces la instanță, sub aspectul analizării susținerii lor referitoare la autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de către SC C. SA, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1037/R din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București. Această apărare a fost invocată în cadrul procesului penal, atât în fața primei instanțe, cât și în apel, iar instanțele s-au pronunțat, astfel încât dreptul de acces la instanță, sub acest aspect, este respectat.

Revizuenții susțin că limitarea dreptului de acces la calea de atac a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865, numai pentru situația în care hotărârile sunt date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, este în neconcordanță atât cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și cu reglementările comunitare, deoarece se încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanță și principiul securității raporturilor juridice, motiv pentru care solicită instanței, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituția României, să aplice direct și prioritar prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru a respectarea dreptului de acces la instanță și, în consecință, să se declare admisibilă cererea de revizuire formulată.

De asemenea, se solicită să se constate că există contradicție între art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865 din dreptul intern și principiul echivalenței statuat de dreptul comunitar, iar în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, să se aplice, direct și prioritar, principiul echivalenței și, în consecință, să se constate că este admisibilă cererea de revizuire formulată și întemeiată pe încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

Cu privire la aceste solicitări, Înalta Curte constată că ele formează, în același timp, critici de neconstituționalitate care au fost supuse spre soluționare Curții Constituționale, pe calea excepției de neconstituționalitate.

Pe de altă parte, atâta vreme cât, potrivit considerentelor anterior expuse, Înalta Curte, ca instanță de revizuire a laturii civile din hotărârea penală, nu poate face o analiză proprie a excepției autorității de lucru judecat (întrucât aceasta a fost deja făcută de instanța penală, iar o nouă verificare a existenței triplei identități ar echivala cu exercitarea unei forme de control judiciar asupra hotărârii penale), Înalta Curte, în cadrul cererii de revizuire, nu poate da curs nici solicitării revizuenților de a se examina conformitatea dispozițiilor procedurale interne, în materie de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu normele europene.

Utilitatea unui astfel de examen de conformitate putea fi discutată numai în măsura în care instanța învestită cu revizuirea ar fi putut soluționa ea însăși excepția autorității de lucru judecat.

În raport cu aceste considerente, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și SC B. SPRL a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Sursa informației: www.scj.ro.