Ce trebuie să știi despre modificările Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale?

Legea nr. 241/2005, actualizată, cu modificări în vigoare de la 1 martie 2022, conține un set de măsuri menite să întărească disciplina fiscală și să asigure în termene mai stricte colectarea veniturilor bugetare de către instituțiile competente.

• Reținerea și neplata impozitelor și contribuțiilor, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă.
• Prevederea nu face referire la situația sumelor care pot fi subiect de reeșalonare.
• Modificarea legislativă este parte a unui proces mai amplu de aliniere a legislației naționale la legislația europeană, menit să asigure colectarea creanțelor la Bugetul de Stat în termene mai scurte, neplata acestora în termenele defipte de textele de lege aplicabile urmând a fi considerată infracțiune, subiecții activi fiind reprezentați de persoanele colectoare ale acestor fonduri, care nu-și execută aceste obligații.

La sfârșitul anului trecut, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Ordonanța de urgență a reintrodus în Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale o nouă măsură: incriminarea faptei de reținere și neplată a anumitor impozite și contribuții.

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în noua ei formă, a intrat în vigoare la 1 martie 2022.

„Textul modificator al Legii nr. 241/2005 reprezintă un pas înainte pentru colectarea cât mai rapidă, în termenele stabilite de lege, a creanțelor bugetare, care se cuvin Bugetului de Stat, care nu sunt plătite în termenele stabilite de lege, în legătură cu care, de acum, întârzierea la plată dincolo de termenele stabilite legal reprezintă infracțiuni și sunt pedepsite cu închisoare și/sau amenda. Una dintre deficiențele textului de lege modificator o reprezintă faptul că acesta nu cuprinde în integralitatea lor situațiile premisă care pot apărea în executarea obligațiilor de plată, una dintre acestea putând fi plata parțială a obligațiilor scadente, sau, după caz, situația de neplată în cazul unor eșalonări dispuse de către organele de impunere”, a declarat av. Răzvan Vlădulescu, fondator Vlădulescu Attorneys & Consultants.

A fost introdus, astfel, un nou articol, 6^1, cu următorul cuprins:

„Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexa la prezenta lege”.

De asemenea, la articolul 10, alineatele (1), (1^1) și (2) au fost modificate, după cum urmează:

„În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda.”

Aceste modificări se justifică prin necesitatea aplicării într-un mod unitar a prevederilor Legii nr. 241/2005 și stimularea recuperării la bugetul de stat a sumelor provenite din infracțiuni.

 Când vor fi aplicate sancțiuni de natură penală?

Ordonanța arată: În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 6^1, 8 sau 9 nu depășește valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

De menționat este faptul că dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (1^1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) sau (1^1).

„O altă carență legislativă în elaborarea textelor de lege modificatoare o reprezintă faptul ca nu avem un mecanism de compensare a creanțelor reciproce, provenind de la același platitor, în condițiile în care creanțele ar aparține unor instituții diferite ale Statului Român. De lege ferenda se impune o nouă modificare legislativă, care să cuprindă posibilitatea compensării tuturor sumelor reprezentând impozite cu reținere la sursă cu orice tip de sume neîncasate la buget, indiferent de natura lor și de organul de administrare a acestor sume. În acest moment, posibilitatea de compensare există doar în legătură cu sume de la Bugetul de Stat administrate de același organ fiscal, situație precară și care se cuvine modificată în cel mai scurt timp”, a adăugat av. Răzvan Vlădulescu.

Incriminarea reținerii și neplății dărilor la stat a fost introdusă cu câțiva ani în urmă, însă a fost eliminată în 2015, după ce Curtea Constituțională a României a stabilit că prevederea era neconstituțională. Curtea a constatat atunci că Legea evaziunii nu definea noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, deci norma care incrimina infracțiunea nu întrunea condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate, încălcând astfel prevederile constituționale.