Baricada generației noastre – Responsabilitatea

23 mart. 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 1545
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Am avut tot timpul regretul juvenilității în jurul unor momente istorice. La revoluție am fost prea tânăr pentru a ieși în stradă și a protesta împotriva regimului comunist. Apoi am privit din fața televizorului plin de frustrare „fenomenul pieței Universității”, grevele studențești, marile mitinguri pro-monarhie.

M-am cufundat apoi în lumea cărților despre instaurarea regimului comunist și am adulat în suflet curajul nebun al partizanilor din Munții Făgărașului, al preoților din închisorile comuniste sau al eroinei uitate Elisabeta Rizea. Apoi pe nerăsuflate am citit despre țăranii care au luptat împotriva „Colectivizării”, despre Gulagul de la Sighet, Aiud sau Pitești. Pentru mine, acestea au fost cărțile care mi-au marcat studenția.

Mă visam de multe ori pe baricadele luptei anti-comuniste, în fruntea maselor înfruntând totalitarismul și dictatura. Anii au trecut și baricadele s-au transformat în proiecte, pasiuni și în idealuri. Mi-am dat seama, de multe ori, că griul este de fapt culoarea contemporaneității, și albul și negrul sunt doar ingrediente ale unui gri însetat. Refugiul meu a fost în antreprenoriat, în zona de investiții, în familie și în relațiile cu prietenii.

Am descoperit biografia pictorului polonez Wladislaw Strzeminski și m-a impresionat destinul familiilor dizidenților. Prezentul nu prezintă un arbore genealogic al dizidenței, ci doar o poză a opoziției, scăpând în detalii durerea și tristețea familiei. Mulți dintre copiii dizidenților, ai luptătorilor din revoluție, ai „nebunilor frumoși ai marilor orașe” nu aveau nevoie de o poza și o diplomă pe perete, ci de un „tată”!

Sigur că discuția este lungă și foarte controversată. Sute de ore de discuții cu prietenii mei nu au clarificat dilema contemporaneității între sacrificiul pentru societate și cel pentru familie. Anul trecut am traversat oceane, am petrecut ore filozofând cu prietenii despre viață, am pescuit – sau am încercat să pescuiesc și am început să scriu cărți așa cum am vrut eu și nu cum impune trendul social. Am gustat de atâtea ori din paharul victoriei și al succesului, încât baricadele sociale îți par arhaisme. M-am concentrat pe provocările profesionale și în acest context mi-am creat tranșeele mele, precum un joc al copilăriei. Pe tabla de șah a vieții m-am lăsat purtat de regulile pe care eu mi le-am impus.

Acum un an beam o cafea cu un prieten bun în Piața San Marco. Cu înțelepciunea părului alb îmi spune „Măi băiete, știi care este cea mai bogată țară din lume ? Italia – pentru că are monumente cum sunt Bazilica San Marco sau Palatul Dogilor, care sunt inestimabile. Oricâte miliarde ar face oamenii din petrol sau tranzacții cu aur, acestea nu pot depăși valoarea minunilor arhitectonice ale Italiei și Europei în general”. Am povestit apoi despre Napoleon, despre viață și am concluzionat că atunci când piața San Marco se va goli, lumea se va reseta. Astăzi, de pe canalele Veneției mele iubite, au dispărut gondolierii și înoată delfinii. Lumea mea și a prietenului meu s-a schimbat. Milano este cufundat în liniște, iar străduțele din Trieste sunt pustii.

Pentru Generația mea, nevoia unei baricade a fost tot timpul un loc geometric al viselor noastre. Contemporaneitatea ne aduce azi o provocare majoră. Pandemia ne atacă felul nostru latin de a fi și ne închide într-o dictatură a izolării. Citesc în mesajele voastre frustrarea libertății furate și a inutilității. Refugiul și autoizolarea sunt mecanisme de luptă și de revoltă, și nu capitulări defetiste în fața pandemiei.

Timpul a trecut și lupta s-a transformat. Provocarea responsabilității sau baricada generației noastre este de a sta în casă. Știu că este foarte greu. Acest lucru presupune în primul rând o reorientare a business-urilor spre digitalizare, online și pe conservarea activităților de producție, elaborarea de strategii moderne de management a resursei umane, marketing online. Pe de altă parte, o națiune întreagă începe să înțeleagă că opțiunea arestului la domiciliu nu este una foarte agreabilă și va analiza altfel modificările la Codul Penal. Această pandemie se va termina repede dacă reușim să respectăm regulile. Este și o provocare a prezentului, a democrației. Care este raportul dintre conformarea voluntară și obligațiile impuse de un sistem dictatorial cum este cel chinez? Statul chinez a ascuns adevărul cifrelor, dar noi trebuie să izolăm minciuna. Nu este vorba de o minciună statistică, ci de cea din sufletul nostru. Trebuie să începem să spunem adevărul despre noi. Nu suntem niște detentori de conturi bancare, de parole de Netflix și Facebook, ci povești despre iubire, responsabilitate și devotament. Destinul fiecăruia este o poveste, iar împreună suntem milioane de vise pentru o galaxie a viitorului altfel.

Iubim democrația precum apa limpede de izvor, dar atunci să îi respectăm regulile. Provocarea generației noastre este responsabilitatea.

După ce vom reuși să trecem cu bine de această pandemie, trebuie să ne privim fiecare în oglindă și să vedem ce vrem să facem. Această luptă nu o dăm pentru copiii noștri, ci pentru părinți în principal. Ei sunt cei care merită toate eforturile noastre. În dinamica istoriei, eroii duc îndeobște lupta pentru copii. În acest război necruțător, lupta este pentru părinți în principal, iar acțiunea se metamorfează într-o inacțiune.

Contemporaneitatea ne aduce într-o ecuație inversă a lumii. Astăzi eroii sunt „lașii și defetiștii” care stau în case, iar „dezertorii” sunt aventurierii care se plimbă pe străzi în nevoia de a-și demonstra că a fi cool înseamnă a distruge regulile.

În această piesă de teatru însă, răzvrătiții nu sunt decât un număr în plus al unei statistici morbide, iar cei responsabili, regizorii lumii de mâine! Acest război pandemic se va termina, iar reconstrucția economiei și a societății o vor face cei pentru care respectul, ordinea și solidaritatea sunt valorile creative.

Sănătate, Răbdare și putere de muncă!


*  Articol preluat de pe pagina de Facebook a autorului.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II
Baricada generației noastre – Responsabilitatea was last modified: mai 11th, 2020 by Ciprian Păun

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice