Aspecte esenţiale privind regimul juridic al bunurilor imobile din domeniul privat

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În ultimă instanță, includerea acestor terenuri intravilane în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului dă dreptul la efectuarea operațiunilor de compensare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 18/1991, în sensul că terenurile din intravilanul localităților, care inițial se aflau în proprietate cooperatistă și au fost atribuite membrilor cooperatori pentru construcția de locuințe, rămân în pro­prie­tatea titularilor de locuințe prin atribuirea în proprietate a acestor terenuri, chiar dacă terenurile preluate de la foștii proprietari s-a realizat în mod abuziv. Foștii proprietari ai acestora terenuri intravilane vor fi compensați, în raport de dispoziția legii, cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau cu o suprafață de teren extravilan în imediata apropriere a terenului care urma a fi reconstituit vechiului proprietar, cu posibilitatea unui drept de opțiune.

Dacă art. 26 din Legea nr. 18/1991 stabilește regimul juridic numai al unei părți din terenurile intravilane, respectiv terenurile intravilane ramase de la membrii cooperatori care au decedat și nu au lăsat moștenitori, terenuri care au trecut în regim de drept privat în proprietatea comunei, orașului sau municipiului art. 33 din Legea nr. 18/1991 stabilește regimul juridic de drept privat al terenurilor provenite din fostele islazuri comunale – pajiști și arabil, terenuri care s-au aflat în folosința fostelor CAP-uri și care prin declarația legii au trecut în proprietatea privată a comunei, orașului sau după caz a municipiilor. Aceste terenuri intravilane rămase după operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate, după operațiunea de compensare a celor îndreptățiți la aceste terenuri intravilane ca urmare a ope­ra­țiunii de constituire prin atribuirea în proprietate către titularii locuințelor construite au fost incluse în domeniul privat al comunelor, orașelor și municipiilor constituind așa numita „rezervă”, aceste terenuri urmând regimul juridic de drept privat.

O singură precizare se mai impune în ceea ce privește incidența în recu­noașterea regimului de drept privat a bunurile imobile proprietatea comunelor, orașelor și municipiilor la care face trimitere norma de drept cuprinsă în art. 5 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.

Potrivit unei opinii^[12] intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, precum și a Legii nr. 213/1998 ar fi dus la o abrogare parțială a prevederilor art. 5 alin. 1 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, în sensul că din patrimoniul regiilor autonome și so­cie­tăților comerciale cu capital de stat, indiferent că acestea sunt de interes național sau de interes local, au fost scoase bunurile imobile care aparțineau potrivit decla­rației legii domeniului public, rămânând însă valabile efectele juridice ale acestor dispoziții referitoare la intrarea în patrimoniul acestor persoane juridice a bunurilor imobile care făceau parte din domeniu privat al statului sau al unităților adminis­trativ-teritoriale.

Pentru a nu exista nici o confuzie, împărtășim punctul de vedere potrivit căruia^[13] regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate prin hotărâri ale organelor județene, municipale sau comunale sunt titularele dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniu, inclusiv asupra bunurile imobile transferate în patrimoniul lor din patrimoniul unităților administrativ-teritoriale.

În mod evident, aceste regii autonome și societăți comerciale de interes local au primit în patrimoniul lor nu numai construcțiile, ci și terenul aferent acestora, logica fiind aceea că numai bunurile din domeniul public, indiferent că domeniul public este de interes național sau local, sunt date prin lege în administrarea regiilor autonome nu și cele ce fac parte din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teri­toriale. Exprimam opinia că prevederile art. 5 alin. 1 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 nu au suferit o abrogare parțială prin intrarea în vigoare a Legii
nr. 18/1991 și a Legii nr. 213/1998, și își produc efectele juridice și sunt în vigoare, în ceea ce privește bunurile imobile din raza teritoriala a comunei, orașului și muni­ci­piului, terenuri în regim de drept privat transferate în patrimoniul regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate prin hotărâri ale organelor județene, municipale sau comunale. Așa cum se argumenta într-o lucrare^[14], în raport de aceste dispoziții legale s-a instituit o prezumție iuris tantum de proprietate în favoarea acestor entități pentru bunurile aflate în patrimoniul lor, iar unitățile administrativ-teritoriale au un drept de proprietate asupra acțiunilor deținute la aceste entități, acțiuni care se includ în domeniul lor privat.

Concluzii

– Regimul juridic aplicabil bunurilor imobile din domeniul privat al Statului și al unităților administrativ-teritoriale este un regim juridic de drept comun, iar bunurile imobile care fac parte din domeniul privat al Statului și al unităților administrativ-teritoriale pot face obiectul diverselor acte juridice, pot fi înstrăinate sau uzucapate, asupra lor se pot constitui dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, iar domeniul privat este supus acelorași prescripții ca și particularii.

– Regimul juridic aplicabil acțiunilor și părților sociale aparținând Statului și uni­tăților administrativ-teritoriale, în funcție de forma juridică a acestor societăți înființate, precum și al bunurilor imobile reîntoarse la Stat sau la unitățile admi­nis­trativ-teritoriale, în ipoteza desființării și lichidării regiilor autonome și societăților comerciale înființate la nivel național sau la nivel local, este un tot un regim juridic de drept comun.

– Intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 a fondului funciar și a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, nu au dus la o abrogare parțială a prevederilor art. 5 alin. 1 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, în sensul că din patrimoniul regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat, indiferent că acestea sunt de interes național sau de interes local, au fost scoase bunurile imobile care aparțineau potrivit declarației legii domeniului public. Aceste dispoziții au lămurit regimul juridic aplicabil bunurilor imobile trans­ferate acestor entități, instituindu-se o prezumție relativa de proprietate pentru bunurile aflate în patrimoniul lor, iar Statul și unitățile administrativ-teritoriale au un drept de proprietate asupra acțiunilor deținute la aceste entități, acțiuni care se includ în domeniul lor privat.