Arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile. Măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (7)
• Legea nr. 302/2004: art. 117
• Legea nr. 302/2004: art. 58 alin. (2) lit. c)
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1) lit. e)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 98 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCPP: art. 275 alin. (3)

Prin Sentința penală nr. 21 din data de 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris privind executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de autoritățile judiciare din Franța prin care se solicită predarea persoanei solicitate A.

S-a luat act că persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, nu consimte să fie predată către autoritățile judiciare din Franța, în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris.

(Î.C.C.J., s. pen., decizia nr. 194 din 17 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, se constată că că infracțiunile pentru care se solicită predarea sunt sancționate de C. pen. francez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 10 martie 2020 până la data de 08 aprilie 2020, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Raportat la datele speței, pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau a împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte consideră că măsura arestării preventive este oportună și nu se impune a se dispune o altă măsură preventivă mai ușoară, în raport de particularitățile cauzei, apreciindu-se că o altă măsură mai ușoară (arest la domiciliu, astfel cum a solicitat apărarea) nu este suficientă pentru atingerea scopului menționat de lege.

În cauză se mai reține că persoana solicitată A. nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile franceze invocând o situație familială deosebită, respectiv faptul că are trei minori în întreținere, dar și numărul mare de cazuri de infectări cu virusul COVID-19, existente pe teritoriul statului francez. Apărarea a solicitat, astfel, amânarea predării invocând incidența dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât persoana solicitată ar avea afaceri judiciare în România.

Așa cum s-a menționat mai sus, situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia „instanța poate refuza”) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. În aceste condiții, se constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 și, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.

Așadar, predarea către autoritățile judiciare franceze în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate. Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea. Or, această procedură a fost îndeplinită de prima instanță care a ascultat persoana solicitată, iar aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare franceze. Înalta Curte apreciază că motivele invocate de apărare în justificarea acestei poziții a persoanei solicitate nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, argumentele apărării referitoare la amânarea predării persoanei solicitate nu sunt întemeiate. În primul rând, sancțiunile de natură civilă dispuse prin Sentința civilă nr. 8932 a Judecătoriei Ploiești nu se circumscriu cerințelor legale, dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementând faptul că, numai situația în care persoana extrădată este cercetată într-o cauză penală, se poate dispune amânarea predării. De asemenea, aspectele ce țin de existența unei pandemii nu sunt prevăzute de lege pentru a se dispune o soluție de amânare a predării, iar circumstanțele personale ale persoanei solicitate, respectiv faptul că este unic întreținător al familiei și are copii în întreținere, pe de o parte, au fost cunoscute și evaluate de judecător la momentul arestării provizorii, iar pe de altă parte, acestea nu pot fi privite singular, ci în contextul cauzei și în raport de natura, gravitatea și multitudinea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei solicitate.

În final, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

De asemenea, se reține că legea prevede faptul că, predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România (art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală).

În cauza de față, prima instanță, deși a menționat în considerentele hotărârii faptul că predarea persoanei solicitate se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, această dispoziție nu se regăsește în dispozitiv (minută).

Înalta Curte amintește că, în esență, hotărârea judecătorească reprezintă actul jurisdicțional de dispoziție al instanței, prin care aceasta se dezînvestește de soluționarea litigiului concret ce i-a fost dedus judecății. Dispozitivul reprezintă cea de-a treia și ultima parte a hotărârii judecătorești, parte care cuprinde soluția dată de o instanță problemelor de natură juridică asupra cărora a trebuit să se pronunțe. Prin urmare, dispozitivul redă adevărată forță juridică a hotărârii judecătorești și împlinește raționamentul logico – juridic surprins în cea de a doua parte (considerente).

Așadar, dispozitivul cuprinde soluția pe care instanța o dă raportului juridic cu care a fost învestită. Cum dispozitivul reprezintă soluția, apare firească concluzia că, pe lângă admiterea solicitării formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris privind executarea Mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de autoritățile judiciare din Franța și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze, în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din aceeași lege, trebuie menționat expres și faptul că, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Prin urmare, mențiunile prevăzute în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală se impun a fi făcute atât în considerentele hotărârii judecătorești, cât și în dispozitivul acesteia, pentru a se respecta legalitatea, precum și pentru asigurarea tuturor garanțiilor necesare persoanei solicitate pentru transfer.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din data de 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Va desființa în parte sentința contestată numai în ceea ce privește omisiunea aplicării art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și rejudecând:

Conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, va dispune ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.