Analiza de ansamblu a Legii nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative (I)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

4.1.2.3.2. Condiții de fond speciale

Măsura de ocrotire ce constă în tutela specială se instituie dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(i) Persoana ocrotită să prezinte o deteriorare totală și/sau permanentă a capacității mintale.

Din formularea dispozițiilor art. 164 alin. (4) C.civ. rezultă că, pentru instituirea acestei măsuri de ocrotire, este obligatoriu ca deteriorarea facultăților mintale să fie, după caz:

– totală și temporară; caracterul total, dar temporar al deteriorării va ghida instanța de tutelă, având în vedere și evoluția previzibilă a afecțiunii indicată în raportul de evaluare, spre o anumită durată a măsurii de ocrotire;

– totală și permanentă, ceea ce, de asemenea, constituie un reper pentru stabilirea duratei măsurii de ocrotire către limita maximă prevăzută de lege, fără a exclude, însă, posibilitatea reevaluării acesteia, în raport cu situația concretă a persoanei ocrotite.

Caracterul total al afectării diferențiază condițiile de instituire a măsurii de ocrotire a persoanei fizice prin tutela specială de cele prevăzute de lege pentru instituirea consilierii judiciare.

(ii) Măsura de ocrotire prin tutela specială să fie necesară pentru reprezentarea în mod continuu a persoanei ocrotite în exercitarea drepturilor și libertăților acesteia.

Această condiție dă expresie principiului necesității, comun tuturor măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, principiu care presupune că regimul de ocrotire este instituit exclusiv în scopul protejării, în mod adecvat, a persoanei vulnerabile.

De aceea, raportul de evaluare medicală și psihologică trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, concluzii cu privire la necesitatea instituirii unei măsuri de ocrotire.

(iii) Nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea unor acte juridice sau prin consiliere judiciară.

Această ultimă condiție dă expresie principiului subsidiarității care guvernează regimul juridic al măsurilor de ocrotire prevăzute de Legea nr. 140/2022.

Ocrotirea persoanei fizice prin instituirea tutelei speciale intervine doar ultima ratio^[99], atunci când, prin raportare la situația medicală și psihologică a persoanei și nevoile sale concrete, nu poate fi asigurată o protecție adecvată a acesteia prin alte măsuri de ocrotire cu un conținut și efecte mai restrânse în planul capacității sale de exercițiu.

Nevoia de reprezentare în mod continuu în exercitarea elementelor capacității juridice, obiectivată inclusiv în concluziile raportului de evaluare la care am făcut referire anterior, reprezintă un aspect care, coroborat cu celelalte două condiții analizate, va orienta instanța de tutelă spre o soluție în sensul instituirii tutelei speciale.

4.1.2.3.3. Durată

În privința duratei măsurii de ocrotire prin tutela specială, dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă nu excelează prin claritate.

Astfel, potrivit art. 168 alin. (3) C.civ., modificat prin art. 7 pct. 26 din Legea nr. 140/2022, „Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depășească 15 ani”.

În aceiași termeni, după ce, în art. 940 alin. (3) C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin art. 8 pct. 30 din Legea nr. 140/2022, se consacră obligativitatea ascultării celui a cărui punere sub ocrotire este solicitată, alin. (5) al aceluiași articol din Codul de procedură civilă arată că, „Prin excepție, prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare de 5 ani se poate dispune fără ascultarea persoanei ocrotite, dacă în raportul medical se menționează că ascultarea sa este de natură să aducă atingere stării ei de sănătate sau aceasta nu este în măsură să își exprime voința”.

Fără a exclude posibilitatea orientării literaturii de specialitate și a practicii judiciare spre o soluție contrară celei pe care o vom expune, considerăm că durata maximă inițială a tutelei speciale este de 5 ani și că durata maximă de 15 ani vizează prelungirea ulterioară a măsurii tutelei speciale dispusă inițial printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru următoarele argumente:

a) Argumente de interpretare logică și literală a normei.

Textele în discuție vorbesc despre prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare de 5 ani, care nu poate depăși 15 ani.

Or, logic și gramatical, prelungirea presupune existența unei măsuri inițiale, cu o durată mai redusă, de maximum 5 ani, care este prelungită pentru o nouă perioadă de maximum 15 ani.

În măsura în care legiuitorul ar fi dorit ca măsura tutelei speciale să poate fi dispusă, ab initio, pentru o durată maximă de 15 ani, ar fi prevăzut acest aspect în mod expres în cele două teze distincte ale art. 168 alin. (3) C.civ., în sensul că: atunci când deteriorarea facultăților mintale este totală și temporară, instituirea tutelei speciale poate fi dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani, iar atunci când deteriorarea este totală și permanentă, aceeași măsură poate fi instituită pentru o perioadă de maximum 15 ani, fără a utiliza cuvântul „prelungire”.

b) Argumente circumscrise interpretării și aplicării coroborate a dispozițiilor de drept substanțial cu cele de drept procesual din perspectiva asigurării garanțiilor de acces la instanță și a înlăturării riscului de antepronunțare indirectă.

Astfel, ascultarea persoanei a cărei ocrotire este solicitată reprezintă, din perspectiva dreptului de acces la justiție și a dreptului la viață privată ale acesteia, o importantă garanție care trebuie asigurată în toate procedurile judiciare care o privesc.

Excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare și ele se adresează doar prelungirii tutelei speciale pentru o durată mai mare de 5 ani, atunci când fie raportul medical menționează că ascultarea este de natură să aducă atingere stării sale de sănătate, fie persoana nu este în măsură să își exprime voința. Ultimul aspect privește deteriorarea totală a facultăților mintale, condiție sine qua non atât pentru instituirea, cât și pentru prelungirea măsurii de ocrotire.

Or, dacă pentru prelungire, când este cert, din probele administrate, că persoana nu s-a însănătoșit, se poate admite o excepție de la regula ascultării obligatorii a celui ocrotit, o atare excepție nu ar putea fi admisă, decât cu riscul de a nu asigura garații procedurale, atunci când vorbim despre instituirea inițială a măsurii, când este indubitabil că instanța de tutelă trebuie să aibă un prim contact direct cu persoana vizată de o eventuală măsură de ocrotire și, teoretic, raportat la convingerea pe care și-o formează în urma ascultării persoanei, s-ar putea orienta spre o altă măsură de ocrotire (consilierea judiciară).

A raționa în sens contrar ar însemna și ca instanța de tutelă, neascultând persoana în cauză prealabil instituirii unei măsuri de ocrotire dintre cele prevăzute de lege, adaptate situației concrete a respectivei persoane, astfel cum aceasta rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, să lase a transpare soluția pe care o va pronunța, atât sub aspectul tipului de măsură de ocrotire (tutela specială), cât sub acela al duratei acesteia (maximum 15 ani), ceea ce l-ar plasa pe judecătorul fondului într-o situație de antepronunțare și, deci, de incompatibilitate.

Așadar, tutela specială poate fi, inițial, instituită pentru o durată maximă de 5 ani și poate fi prelungită pentru o durată maximă de 15 ani.

În lipsa unei limitări legale exprese a numărului de prelungiri ce pot fi dispuse de instanța de tutelă, măsura de ocrotire poate fi prelungită succesiv pentru maximum câte 15 ani, dacă deteriorarea capacității mintale este totală și permanentă și dacă, din probele administrate pentru fiecare prelungire în parte, rezultă că starea de sănătate a persoanei nu s-a îmbunătățit.

4.1.2.3.4. Conținut

Pe lângă limitările indicate supra §4.1.2.1.5., care sunt comune consilierii judiciare și tutelei speciale, în cazul măsurii de ocrotire privind tutela specială se produc și următoarele efecte:

(i) În planul relațiilor de familie, autoritatea părintească se exercită de celălalt părinte; părintele cu privire la care a fost instituită tutela specială își păstrează dreptul de a veghea la modul de creștere și educare a copilului, precum și, dacă nu se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința din cauza lipsei discernământului, dreptul de a consimți, cu asistarea ocrotitorului său legal, la adopția copilului [art. 507 C.civ.^[100] astfel cum a fost modificat prin art. 7 pct. 57 din Legea nr. 140/2022; art. 12 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată, modificat prin art. 14 din Legea nr. 140/2022].

Dacă persoana care beneficiază de tutela specială exercită singură autoritatea părintească, față de copilul acestuia se va institui o măsură de protecție specială prevăzută de Legea nr. 272/2003, dacă nu a putut fi instituită tutela minorului [art. 60 lit. a) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, modificat prin art. 13 din Legea nr. 140/2022].

(ii) În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, persoana care beneficiază de tutelă specială, întocmai minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, nu răspunde de prejudiciul cauzat dacă nu se dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei [art. 1366 alin. (1) și (3) teza I C.civ., modificat prin art. 7 pct. 66 din Legea nr. 140/2022].

(iii) Persoana care beneficiază de tutelă specială nu mai poate deține o semnătură electronică [art. 23 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică republicată^[101], modificată și completată prin art. 11 din Legea nr. 140/2022];

(iv) Persoanele care beneficiază de tutelă specială nu pot fi încadrate în muncă, astfel încât instituirea, prin hotărâre judecătorească definitivă, a tutelei speciale în privința salariatului sau a angajatorului persoană fizică constituie cauze de încetare de drept a contractului individual de muncă [art. 13 alin. (4) și art. 56 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, modificată prin art. 12 pct. 1 și 2 din Legea nr. 140/2022];

(v) Ca regulă, domiciliul persoanei care beneficiază de tutelă specială este la reprezentantul legal, în afară de cazul în care instanța de tutelă dispune altfel [art. 27 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată, modificat prin art. 15 pct. 1 din Legea nr. 140/2022].

În numărul viitor ale revistei vom analiza aspectele de drept substanțial ale ocrotirii persoanei fizice prin curatela și mandatul de ocrotire, dispozițiile de drept procesual aplicabile în ceea ce privește instituirea, prelungirea, înlocuirea și ridicarea măsurilor de ocrotire, precum și rolul procurorului în aceste proceduri judiciare, cu accent pe aspectele de interes practic pentru unitățile de parchet.