Opinia Comisiei de la Veneţia privind răspunderea penală a judecătorilor – Republica Moldova

În zilele de 10-11 martie 2017, la cea de-a 110-a sesiune plenară a sa, Comisia de la Veneția a adoptat opinia amicus curiae pentru Curtea Constituțională a Republicii Moldova privind răspunderea penală a judecătorilor (articolul 307 din Codul penal).

Întrebările adresate de către Curtea Constituțională Comisiei de la Veneția au fost următoarele:

1. Dacă este posibilă tragerea la răspundere penală în cazul unui judecător, pentru interpretarea legii, stabilirea faptelor sau evaluarea probelor de către acesta, atunci când judecă un caz din fața sa?

2. Dacă este posibil ca o casare a hotărârii unei instanțe inferioare de către o instanță superioară să servească drept motiv pentru stabilirea ilegalității acelei hotărâri?

3. Dacă prevederea contestată asigură independența și imparțialitatea judecătorilor într-un stat guvernat de preeminența dreptului?

Răspunsul la aceste întrebări a fost rezumat de către Comisia de la Veneția, după cum urmează:

• oricât de importantă ar fi libertatea judecătorilor în exercițiul funcției lor judiciare, ea nu exclude tragerea la răspundere a acestora. Trebuie asigurat un echilibru între imunitatea lor, ca mijloc de protecție împotriva presiunilor nepotrivite și abuzului din partea altor puteri ale statului sau din partea persoanelor (imunitatea funcțională), și ideea că un judecător nu este deasupra legii (răspundere);
• de vreme ce judecătorii pot fi trași la răspundere penală pentru interpretarea unei legi, stabilirea faptelor sau evaluarea probelor, o asemenea răspundere operează doar în cazurile în care există rea-credință și, dacă se poate demonstra, neglijență gravă;
• judecătorii nu ar trebui trași la răspundere pentru erorile judiciare care nu presupun existența relei-credințe și pentru diferențele de interpretare a dreptului. Remediul principal pentru asemenea erori îl reprezintă procedura de contestare;
• răspunderea penală și cea disciplinară nu se exclud reciproc: sancțiunile disciplinare pot fi potrivite, totuși, în cazul în care există o achitare în materie penală; de asemenea, împrejurarea că procedurile penale nu au fost inițiate din cauza eșecului de a stabili vinovăția penală sau faptele unui caz penal nu presupune că judecătorul în discuție nu a comis o încălcare disciplinară, în special din cauza caracterului diferit al acestor tipuri de răspundere;
• dacă conduita greșită a judecătorului este aptă să submineze încrederea publică în judiciar, este în interesul public să se instituie proceduri disciplinare împotriva acelui judecător. Totuși, procedurile penale nu au în vedere aspectul disciplinar special al conduitei greșite, ci vinovăția penală;
• în concluzie: doar eșecurile provocate cu intenție, printr-un abuz deliberat sau, dacă se poate demonstra, printr-o neglijență gravă, repetată și serioasă ar trebui să dea naștere acțiunilor disciplinare și sancțiunilor, răspunderii penale sau răspunderii civile.

Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova a tradus întreaga opinie și o pune la dispoziția publicului larg.

Sursa informației: Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova.