Divorț. Stabilirea instanței competente potrivit acordului părților (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1072/2016

NCPC: art. 126, NCPC: art. 133, NCPC: art. 915, L. nr. 192/2006: art. 64

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Baia Mare și Judecătoria sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect „consfințire acord de mediere”, formulată de petenții A. și B.

Competența privind înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului aparține, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, instanței competente să pronunțe divorțul.

Înalta Curte reține că ambele instanțe au identificat incidența în cauză a dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează competența teritorială a instanței competente să judece cererea de divorț în situația în care ambele părți nu mai au domiciliul în România.

Se constată că ivirea prezentului conflict de competență este determinată de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la existența sau inexistența acordului părților referitor la instanța competentă să judece pricina.

Pe de o parte, Judecătoria Baia Mare a apreciat că nu există o convenție scrisă de alegere a competenței, potrivit dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria sectorului 5 București a reținut că în cauză, la data sesizării instanței, părțile aveau un acord expres în acest sens.

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei sectorului 5 al Municipiului București.

Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ. în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială.

Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie.

Dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ. nu stabilesc vreo cerință de fond sau de formă, pentru ca manifestarea de voință a părților să producă efectele preconizate de legiuitor.

În ceea ce privește acordul de voință al părților cu privire la instanța competentă să judece cererea de divorț, Înalta Curte constată că, prin cererea introductivă de instanță, aflată la fila nr. 4 din dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia Mare și semnată de ambii petenți, aceștia au menționat că au convenit, de comun acord, să introducă cerere de divorț la Judecătoria Baia Mare.

Trebuie precizat că renunțarea la convenție a avut loc după legala sesizare a instanței, verificată conform art. 131 C. proc. civ., astfel că nu poate produce efecte asupra legalei sesizări a Judecătoriei Baia Mare.

Prin urmare, în cauză este întrunit acordul părților la care se referă dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Baia Mare, instanță cu privire la care petenții au convenit să introducă cererea de divorț.

Sursa informației: www.scj.ro.