Despre
- Independența asociată celor trei profesii nu este o prerogativă sau un privilegiu oferit în interesul profesioniștilor
- Avizul CCJE nr. 12 din 2009
- Avizul CCJE nr. 16 din 2013
- O profesie aflată în slujba legii și a cetățeanului, în fața cărora suntem, cu toții, în egală măsură, responsabili
Azi, 23 septembrie 2015, în Aula Institutului Național al Magistraturii, s-a desfășurat Conferința internațională cu tema „Dialogul interprofesional între judecători, procurori și avocați – necesitate în consolidarea Justiției în societatea democratică în România”. În continuare, vă prezentăm discursul președintelui CSM, susținut cu ocazia deschiderii Conferinței, domnul judecător Marius Badea Tudose:
«Vă mulțumim că ați răspuns invitației noastre de a vă implica în dezbaterea unei teme pe cât de vechi, pe atât de actuale: comunicarea între judecător, procuror și avocat.
Preocuparea Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni față de acest domeniu evidențieză, incontestabil, faptul că dincolo de a fi unul important, este cu precădere sensibil, necesitând o abordare obligatoriu legală, inter-profesională și deontologică.
Din parcurgerea documentelor Consiliului Consultativ și, în special a Avizului nr. 12 din 2009 și a Avizului nr. 16 din 2013, rezultă că, în viziunea acestui for, actul de justiție independent se sprijină pe independența judecătorului, procurorului și avocatului, că independența asociată celor trei profesii nu este o prerogativă sau un privilegiu oferit în interesul profesioniștilor, ci o condiție prealabilă pentru Statul de Drept și o condiție pentru cei care caută și solicită înfăptuirea justiției. Consiliul de Miniștri, la paragraful 7 din Recomandarea nr. 12 din 2010, declară că independența judecătorilor trebuie să fie o garanție la cel mai înalt nivel juridic posibil și că independența avocaților trebuie să fie garantată în același mod.
Construcția legislativă românească a fost consecventă în aplicarea acestor principii, prevederile statutare și deontologice privitoare la profesiile de judecător procuror și avocat, reflectând cu prisosință caracterul independent al funcției de magistrat și al profesiei de avocat. Mai mult, noile Coduri de procedură penală și civilă aduc importante completări, consolidând rolul și locul avocatului în administrarea justiției.
Și totuși, ceea ce în teorie pare rezolvat, în practică poate să ridice probleme. Și aceasta nu pentru că principiul nu ar fi valid, ci pentru că, deși obiectiv, el este tributar sau susceptibil a fi influențat de factori subiectivi, specific umani, cum ar fi vocația, motivația, caracterul, educația și, de ce nu, viciile. Iar actul de justiție riscă să se sprijine, într-o dinamică vectorială, nu pe suma celor trei independențe ci pe rezultanta acestora, riscându-se, astfel, să fie afectat în însăși esența sa.
Din această perspectivă, consider că numai prin asumarea responsabilă și efectivă a rolului fiecărei profesii în înfăptuirea actului de justiție și printr-o viziune comună tuturor profesioniștilor implicați în activitatea judiciară, referitoare la valorile etice și juridice, poate fi garantată funcționarea eficientă a justiției.
Astfel, Avizul nr. 12 din 2009 și Avizul nr. 16 din 2013 fac referire explicit, în termeni neechivoci, la vocația de a face dreptate asociată judecătorilor, aceștia fiind responsabili cu luarea de decizii obligatorii pentru persoanele implicate și de a rezolva litigiile în baza legii. Procurorii sunt responsabili, conform principiilor legalității și oportunității, să realizeze activitățile de urmărire penală, aceștia acționând în numele societății, dar îndeplinind și sarcini față de anumite persoane, și anume persoanele învinuite – față de care este necesară corectitudinea – și față de victimele infracțiunilor, cărora trebuie să li se asigure respectarea drepturilor de care beneficiază. Iar avocatul are misiunea și obligația profesională de a apăra drepturile și interesele clientului său în conformitate cu principiile de bază ale Națiunilor Unite privind rolul baroului, conform cărora serviciile juridice trebuie furnizate de avocați independenți.
Acestea sunt rolurile și, implicit, limitele lor. O condiție necesară, dar nu suficientă, pentru buna administrare a justiției este ca fiecare profesionist să exerseze, să experimenteze și să se formeze în sensul dezvoltării unor mecanisme de gândire, acțiune, comunicare și comportament compatibile cu rolul și limitele impuse de profesie.
Altfel, pot fi gândite fel și fel de coduri deontologice și sancțiuni cu eficiență în derularea unor proceduri, dar acestea sunt susceptibile de a trata efectele, nu neapărat cauza. Ori, cauza e în fiecare dintre noi, cei care, în mod conștient și deliberat am ales o cale, o profesie și un sens. Și, dincolo de imagine, carieră sau statut, am ales o profesie aflată în slujba legii și a cetățeanului, în fața cărora suntem, cu toții, în egală măsură, responsabili.
Vă doresc succes în dezbaterea temei de azi și sper ca ea să contribuie la înțelegerea și asumarea unei comunicări eficiente, constructive și principiale, așa cum le stă bine unor profesioniști autentici.
De asemenea, țin să o felicit pe doamna judecător dr. Rodica Aida Popa pentru strădania sa de a ne oferi importante repere teoretice în formarea noastră interprofesională; publicarea volumului „Noi instituții ale dreptului penal și dreptului procesual penal în dialogul interprofesional între judecători și avocați” lansat astăzi, fiind o dovadă elocventă a preocupării autoarei și colaboratorilor săi de a da consistență comunicării dintre judecători și avocați dincolo de ușile instanțelor de judecată.
Vă mulțumesc!».
Sursa informației este comunicatul de presă publicat de CSM (www.csm1909.ro).
👍Vezi și: Discursul Aidei Popa
👍Vezi și: Discursul lui Gheorghe Florea
