Transparența fiscală la un nou nivel: mass-media, concurența și administrațiile fiscale vor avea acces la rapoartele „Country by Country reporting”

Directiva privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CbCR), ce vizează sporirea transparenței fiscale a grupurilor multinaționale, a fost adoptată după mai bine de cinci ani de la prima propunere a Comisiei Europene. Directiva a intrat în vigoare pe 21 decembrie 2021 și se adresează, în primă fază, doar grupurilor multinaționale cu venituri consolidate de cel puțin 750 de milioane euro, pentru ultimele două exerciții financiare consecutive, a căror companie mamă este stabilită în UE, și grupurilor a căror companie mamă este stabilită în afara UE, însă are filiale sau sucursale medii sau mari conform unor criterii definite la nivelul UE.

Transpunerea directivei în legislația națională a fiecărui stat membru UE va trebui să aibă loc cel târziu la data de 22 iunie 2023, iar prevederile vor deveni aplicabile începând cu cel târziu 22 iunie 2024. Astfel, primul an fiscal de raportare publică va fi 2025, cu termen limită de depunere 31 decembrie 2026 (presupunând anul fiscal ca fiind cel calendaristic).

Care e scopul expunerii publice a  informațiilor conținute în rapoartele CbCR?

Scopul directivei privind raportarea publică CbCR nu este doar de a introduce un nou instrument de transparență fiscală privind impozitul pe profit al multinaționalelor, ci și de a spori atenția publicului asupra unor informații ce până recent ajungeau în lumina reflectoarelor doar în cazuri extreme, de regulă cu caracter litigios.

În esența, demersul UE este de a crește transparența fiscală, ca mecanism important pentru buna funcționare a pieței interne. Această directivă va cere companiilor multinaționale să raporteze unde își realizează profiturile și unde își plătesc impozitul, ceea ce este mai important ca niciodată pentru a asigura o redresare economică echitabilă din criza pandemică actuală. De asemenea, din perspectiva administrațiilor fiscale, acest demers vine să completeze lista inițiativelor menite să contribuie la diminuarea acțiunilor care au ca finalitate evitarea plății impozitelor și taxelor.

Când, unde și de către cine trebuie depus raportul CbCR? Care este obligativitatea și condițiile raportării publice pentru fiecare țară în parte (CbCR) în România?

Directiva vizează atât grupurile a căror companie mamă este stabilită în UE, cât și grupurile a căror companie mamă este stabilită în afara UE, însă are filiale sau sucursale medii sau mari conform cifrei de afaceri în UE (obligația de raportare revine filialelor din UE sau sucursalelor grupului).

În același timp, sunt exceptate de la raportarea publică CbCR companiile din sectorul bancar ce sunt deja supuse raportării publice în temeiul Directivei 2013/36/UE.

Raportul anual va trebui să fie disponibil pe website-ul entității care face obiectul obligației de raportare. Odată publicat, raportul va rămâne accesibil publicului pentru o perioada minimă de cinci ani consecutivi.

Este posibilă amânarea publicării informațiilor financiare?

Directiva cu privire la raportarea publică pentru fiecare țară („CbCR”) stârnește anumite întrebări cu privire la impactul asupra confidențialității datelor comerciale strategice și la riscul unei interpretări eronate a anumitor agregări fiscale. În acest sens, rămân puse în vedere anumite clauze de salvgardare, precum amânarea unei publicări a informațiilor financiare ce ar putea cauza prejudiciu comercial semnificativ, pentru o perioadă de cel mult 5 ani, cu prezentarea în prealabil a unor dovezi ce susțin faptul că ar putea cauza prejudiciu comercial (…).

Materialul integral este disponibil aici.