Suspendarea judecăţii. Urmărirea acordării posibilităţii celor interesaţi de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 4245/2019

NCPC: art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 496 alin. (1) și (2); Legea nr. 85/2014: art. 123 alin. (1) și (3)

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recursului, invocată de instanță, din analiza dosarului se constată, față de obiectul dosarului curții de apel, respectiv înscrierea creanței solicitate de A. S.A. spre a fi înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei B. S.R.L., că recurenta are interes în cauză, sens în care va fi respinsă această excepție.

În dezvoltarea motivelor de casare evocate, recurenta susține că instanța de apel, în mod greșit a dispus suspendarea judecății cauzei, în raport cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2016, având în vedere că soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză, nu depinde de hotărârea care se va da în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuție aplicarea greșită, de către instanța de apel a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greșit măsura suspendării cauzei.

Această susținere a recurentei este întemeiată, având în vedere că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece, din analiza dosarului se constată că obiectul dosarului nr. x/2016, ce reprezintă o acțiune în constatare, respectiv: a) constatarea rezilierii de drept a Contractului nr. x/2011 încheiat între A. S.A. și B. S.R.L. – față de prevederile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; b) în situația în care instanța va considera că nu sunt incidente prevederile evocate să se constate rezilierea Contractului nr. x/2011 în raport de prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, este vorba despre nerespectarea unor prevederi contractuale de către intimata-pârâtă în raport cu recurenta, anterioare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv depășirea formei și dimensiunilor suporturilor publicitare contrar celor stabilite de părțile contractante în anexa nr. 1 la Contractul nr. x/2011, dar și de sume de bani, respectiv cereri de plată depuse de recurentă după data deschiderii procedurii insolvenței, sume neachitate de către intimata-debitoare nici până în prezent, sume aferente cererilor de plată (pentru perioadă 08 octombrie 2015 – decembrie 2015) care au fost admise de judecătorul sindic în cadrul litigiului dedus judecății sub nr. x/2015/a17.

În ceea ce privește cauza de față, respectiv dosarul nr. x/2015, obiectul acestuia îl constituie contestația la tabelul preliminar de creanțe al B. formulată de recurentă, petitele deduse judecății rezultând din cadrul prezentului dosar.

Astfel, din petitele celor două acțiuni se observă că prezenta cauză se referă la sume anterioare deschiderii procedurii insolvenței (provenite din decont asociere – Contract x/2011, facturi utilități, proiecte speciale), iar cauza ce privește dosarul nr. x/2016 se referă la sume ulterioare deschiderii procedurii insolvenței.

Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă „instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Din analiza dispozițiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii, constând în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecății și nu obligația instanței de a suspenda judecata cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză, nu depinde de hotărârea care se va pronunța în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016, instanța de apel suspendând în mod eronat prezenta cauză în raport de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2016

Așadar, prin menținerea măsurii suspendării judecății cauzei s-ar încălca și dispozițiile constituționale care prevăd liberul acces la justiție și garantarea dreptului la apărare, precum și cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, totodată se va aprecia dacă nu cumva suspendarea judecății, cu consecința întârzierii soluționării pe fond a cauzei, poate prejudicia grav pe oricare dintre părți.

Astfel, suspendarea judecății urmărește acordarea posibilității celor interesați de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, în funcție de împrejurarea ivită, iar în speța de față nu a apărut nici unul din motivele de suspendare, care să conducă la măsura suspendării cauzei, conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta A. S.A., cu consecința casării încheierii atacate și trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.