Solicitare privind reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei situaţii de fapt contrare celei avute în vedere de instanţa de apel şi care să conducă la o soluţie favorabilă. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• NCP: art. 334 alin. (2)
• NCP: art. 335 alin. (2)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 438
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 298 din 02 martie 2021 a Judecătoriei Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., cu executare în condițiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vreun vehicul, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu executare în condițiile art. 60 din C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 42/RC din 8 februaire 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. potrivit art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 22 ianuarie 2022, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului nelegal al hotărârilor judecătorești tinzând la desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii, dacă, astfel cum prevede cazul de casare incident în cauză, soluționarea acțiunii penale de către instanța de apel nu reprezintă consecința situației de fapt reținute de către acea instanță.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permite o analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, instanța de recurs în casație neavând în competența prevăzută de lege administrarea în mod nemijlocit de probe cu privire la faptele reținute de către instanța de apel. Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate. În consecință situația de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi cenzurate de instanța de recurs în casație (în acest sens este jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021, Decizia nr. 471/RC din 26 octombrie 2021).

Totodată, în ceea ce privește limitele examinării recursului în casație conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a reținut în jurisprudență că acest caz de casare vizează „acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)” (Decizia nr. 442/RC/2017 – Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 334 alin. (2) C. pen., punerea în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și art. 335 alin. (2) C. pen., conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată), ambele fapte fiind săvârșite în concurs formal, potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., întrucât apărarea a susținut că, pentru a fi întrunită latura obiectivă a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, trebuie îndeplinită o condiție esențială referitoare la locul comiterii faptei, respectiv punerea în circulație sau conducerea unui autovehicul trebuie să se facă pe drumurile publice, iar această cerință nu este îndeplinită în cauză.

Potrivit art. 334 alin. (2) C. pen., „Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.

De asemenea, conform art. 335 alin. (2) C. pen., „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

În cauză, criticile formulate de recurentul inculpat A. sunt cele iterate și în fața instanței de apel în sensul că drumul pe care a circulat era un drum tehnologic nefiind amenajat în scopul circulației publice, nefiind nici semaforizat. Argumentele recurentului, care privesc lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor din perspectiva laturii obiective, nu sunt fondate.

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte reține că în seara zilei de 10 iulie 2017, ora 23:15, inculpatul A. a condus pe drumurile publice din orașul Ștefănești, respectiv pe drumul local comunal DC 222, deschis circulației publice și care face legătura cu comuna Mărăcineni, autovehiculul tip ATV, marca x, fără să fie înmatriculat în circulație, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, și având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.

Se observă că atât instanța de apel, cât și instanța de fond au reținut aceeași situație de fapt, pornind de la materialul probator administrat în cauză, sub acest aspect hotărârea atacată neputând comporta niciun fel de critică. Astfel, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Prin urmare, pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, cu caracter definitiv, în care, contrar susținerilor apărării, s-a reținut că locul în care a fost depistat inculpatul conducând autovehicul neînmatriculat este încadrat în categoria drumurilor publice, făcând trimitere la adresa nr. x/2019 emisă de Primăria Ștefănești, în care se invocă H.G. nr. 549/2000, prin care DC 222 care face legătura între orașul Ștefănești și comuna Mărăcineni a fost cuprins în rețeaua de drumuri comunale din județul Argeș. Mai mult, instanța de apel a reținut și că inculpatul a fost avertizat de organele de poliție care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe drumul local comunal DC 222, în zona digului barajului Valea Mare din orașul Ștefănești, să nu pătrundă cu ATV-ul care nu avea montate plăcuțe de înmatriculare pe acest drum, întrucât este public.

Instanța de casație nu are competența de a schimba situația de fapt reținută de instanța de apel, cum solicită, de fapt, recurentul inculpat. Astfel, legea nu dă în competența instanței de recurs în casație modificarea sau înlăturarea elementelor de fapt reținute de instanța de apel, care au fost în sensul că »drumul DC 222 era semaforizat, la intrările pe podul din zona ecluzei barajului Valea Mare – Mărăcineni fiind montate indicatoare cu semnificația „Limitare de viteză 5 km”, iar la trecerea la nivel cu calea ferată din zona Haltei Gropeni fiind montate pe ambele sensuri indicatoarele rutiere „Oprire” și „Trecere la nivel cu cale ferată simplă fără bariere”‹‹.

Prin criticile aduse deciziei atacate, în realitate, recurentul inculpat nu invocă nelegalitatea hotărârii, ci solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei situații de fapt contrare celei avute în vedere de instanța de apel (în urma administrării de probe) și care să conducă la o soluție favorabilă acestuia. Or, conform cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate stabili o altă situație de fapt. Verificarea hotărârii din apel se face în drept, doar cu privire la semnificația juridică dată situației de fapt în apel. Statuările în fapt nu pot fi cenzurate, astfel că instanța de recurs în casație analizează legalitatea interpretării date în drept situației de fapt stabilite de instanța de apel.

În final, Înalta Curte reține că instanța de apel a analizat și chestiunea invocată de apărare pe calea excepției, referitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 1495/2007 prin care se modifică Hotărârea de Guvern nr. 540/2000 privind adoptarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate private deschise circulației publice, această chestiune fiind de competența instanței de contencios administrativ (având în vedere natura normativă a actului contestat), astfel că, în mod corect, nu poate face obiectul analizei în cauza penală (ca în cazul unui act administrativ individual).

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 742/A din 28 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.