Societăți pe acțiuni. Adunare Generală Ordinară vs. Adunare Generală Extraordinară. Convocare, desfășurare, adoptarea hotărârilor

(iv) Se arată că legea nu permite schimbarea naturii juridice a adunării generale a acțio­narilor, din extraordinară în ordinară, pe loc, în cursul ședinței, în disprețul total al celor prevăzute în convocator, sau chiar în lipsa unui convocator și, din contră, fiecare adunare trebuie convocată în mod distinct și specific, cu îndeplinirea tuturor procedurilor prevăzute de lege, pentru respectarea drepturilor tuturor acționarilor.

Potrivit apelantei-reclamante, schimbarea caracterului ședinței din ședință extraordinară în ședință ordinară nu este posibilă, acceptarea posibilității convocării unei Adunări Generale Ordinare a Acționarilor duce, în cazul de față, printre altele, la nerespectarea în cazul Adunării Generale Ordinare, a termenului prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Se solicită, astfel, ca instanța de apel că con­state că pretinsa Hotărâre a A.G.A. a Pârâtei din data de 16.11.2015 este lovită de nulitate, întrucât nu emană de la o Adunare Generală Ordinară a Acționarilor pârâtei care să fi fost legal convocată.

În opinia apelantei, în mod greșit a reținut instanța de fond și neincidența motivului de nulitate constând în nelegala alegere a primului consiliu de administrație al Pârâtei determinată de exercitarea acțiunii în răspundere împotriva anu­mitor persoane alese în funcția de admi­nistratori, având în vedere că în prezent, Hotărârea A.G.E.A. pârâtei din 10.01.2015, prin care a fost exercitată acțiunea în răspundere împotriva respectivilor administratori ai acesteia, nu este lovită de nulitate pentru unicul motiv că hotărârea de primă instanță, Sentința civilă nr. 3028/16.12.2015, nu are caracter executoriu.

(v) În privința hotărârilor de prima instanță în materia acțiunilor în anularea Hotărârilor A.G.A., nu există prevederi derogatorii cuprinse în legi speciale, motiv pentru care sentința de primă instanță prin care s-a soluționat acțiunea în anularea Hotărârii A.G.E.A. pârâtei este supusă regimului prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă.

9. În apelul declarat, Pârâta – prin Director General I.M., susține următoarele:

În data de 09.10.2015, pe site-ul operatorului de piață în secțiunea dedicată emitentului a fost publicat raportul curent cu privire la convocarea A.G.E.A. pentru data de 15/16.11.2015, pe ordinea de zi a adunării fiind introduse atât puncte care, în conformitate cu prevederile legale aplicabile sunt de competența adunării generale extraordinare, cât și puncte care sunt de competența adunării generale ordinare (respectiv punctele ce vizează revocarea și alegerea membrilor consiliului de administrație al societății).

În data de 03.11.2015, pe site-ul operatorului de piață în secțiunea dedicată emitentului a fost publicat un raport curent privind ordinea de zi completată și revizuită a adunării generale a acționarilor convocată pentru data de 15/16.11.2015, iar acest raport face referire generic la convocarea A.G.A., fiind stabilite două sesiuni de lucru: A.G.E.A. și A.G.O.A., punctele înscrise pe ordinea de zi în funcție de competențele fiecărui tip de adunare generală conform Legii nr. 31/1990.

Convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a fost făcută la solicitarea acționarului C.F., care a înscris pe ordinea de zi atât puncte care erau de competența A.G.E.A. (programul de răscumpărare, modificare act constitutiv, efectuarea demersurilor pentru deblocarea de la tranzacționare), cât și punctele care erau de competența A.G.O.A. (revocare administratori, alegere administratori) și ulterior, la solicitarea acționarului semnificativ Societatea „C.C.I.” S.R.L., ordinea de zi a fost completată conform men­țiunilor înscrise în completarea ordinii de zi.

Susține apelanta pârâtă că au fost organizate două adunări generale, una ordinară și una extraordinară, pentru a fi respectate condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege și actul constitutiv și că în adunarea generală ordinară s-a votat exclusiv alegerea membrilor consiliului de administrație, fiind respectate cerințele de cvorum impuse de statut și lege.

Se arată, de asemenea, că prin conduita adoptată, consiliul de administrație nu a creat premisele limitării dreptului tuturor acționarilor de a formula propuneri de candidați pentru funcția de administrator al Societății Pârâte și că cerințele stabilite în convocatorul inițial și menținute și în forma revizuită/ completată, nu au afectat dreptul acționarilor de a formula propuneri de candidați la funcția de membru al consiliului de administrație, câtă vreme ordinea de zi a adunării generale a fost modificată ca urmare a solicitării unui acționar.

10. Cererea de suspendare a judecății apelului.

În ședința publică din data de 07.11.2016, instanța de apel a supus dezbaterii contra­dictorii a părților cererea formulată de apelanta-pârâtă privind suspendarea judecății apelului până la soluționarea definitivă a Dosarelor nr. XXX/36/2016, nr. XXX/36/2016 și nr. XXX/36/2016 înregistrate pe rolul Curții de Apel Constanța, având ca obiect anularea Deciziilor A.S.F. ce au fost invocate de Reclamantă în cadrul susținerii cererii de anulare a hotărârii adunării generale ce face obiectul acestui dosar.

Potrivit prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, „Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Nu sunt incidente în cauză dispozițiile legale menționate, întrucât analizarea motivelor de nulitate invocate de reclamantă, dar și a apărărilor pârâtei, în cadrul ambelor apeluri, nu presupune și analizarea constatărilor stabilite de A.S.F. prin cele trei decizii atacate în instanță, acestea fiind invocate nu drept cauză a nulității cerute, ci ca dovezi în susținerea unora dintre motivele de nulitate.

Astfel, dezlegarea ce va fi dată în cele două apeluri de față, nu este determinată de soluțiile ce vor fi pronunțate în cadrul acțiunilor de anulare a deciziilor A.S.F., nefiind îndeplinite cerințele suspendării legale facultative.

În consecință, se va respinge cererea de suspendare a judecății apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, ca nefondată.

III. Analizând legalitatea și temeinicia Sentinței civile apelate sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel constată următoarele:

11. Apelul declarat de Reclamantă este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 461 alin. (2) Cod procedură civilă, potrivit cărora „În cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate”, reclamanta a criticat sentința instanței de fond numai în raport cu considerentele prin care au fost respinse motivele de nulitate ale hotărârii adunării generale a acționarilor Pârâtei referitoare la schimbarea caracterului adunării generale a acționarilor din adunare extraordinară în adunare ordinară și inexistența unei Hotărâri a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, și referitoare la nelegala alegere a primului consiliu de administrație, determinată de exercitarea acțiunii în răspundere împotriva persoanelor alese în funcția de administratori.

Conform art. 110 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, adunările generale sunt ordinare și extraordinare. Ceea ce deosebește o adunare generală ordinară de una extraordinară este faptul că adunarea ordinară deliberează asupra mersului normal al societății, tratând probleme de gestiune curentă și periodică, iar adunarea extraordinară vizează probleme legate de existența și structura societății, precum și de situațiile deosebite care apar în funcționarea societății.

Competențele stabilite prin lege în favoarea celor două tipuri de adunări generale sunt, de regulă, imperative, fiind însă permis, așa cum s-a arătat atât în doctrină, cât și în jurisprudență, ca o adunare generală extra­ordinară să discute probleme de competența adunării generale ordinare, acest argument al instanței de fond fiind corect reținut.

Raporturile dintre cele două tipuri de adunări trebuie însă să fie analizate de la caz la caz.

Astfel, în speța de față, având în vedere situația de fapt corect reținută de către judecătorul fondului, nu s-a pus problema ca în cadrul unei adunări generale extraordinare legal convocată și ținută să fie discutate și aspecte care țin de competența adunării generale ordinare, ci este vorba despre o situație vătămătoare în care s-a aflat chiar acționarul majoritar Reclamanta, al cărui drept la informare nu a fost respectat.

În condițiile asigurării transparenței pro­ce­durii pentru Adunarea Generală din 16.11.2015, astfel cum a fost convocată prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial nr. 5817/13.10.2015 și prin noua con­vocare publicată în Monitorul Oficial nr. 6368/04.11.2015 și în condițiile participării la ședință a acționarului majoritar și a respectării dreptului său la informare, conform art. 178 din Legea nr. 31/1990, problema ca aspectele să fie discutate în cadrul unei adunări ordinare și nu extraordinare, cum este menționat în convocator, nu ar fi produs nicio vătămare apelantei reclamante, de natură a atrage nulitatea hotărârii.

În consecință, apelul cu privire la aceste con­siderente va fi admis, urmând ca din hotărârea apelată să fie înlăturate considerentele care vizează netemeinicia motivului de nulitate referitor la schimbarea caracterului de adunare generală extraordinară în adunare generală ordinară pentru cea de-a doua convocare.

Celelalte considerente ale hotărârii judecă­torești apelate vor fi menținute.

12. Cu privire la considerentul referitor la neincidența motivului de nulitate constând în nelegala alegere a primului consiliu de administrație, determinat de exercitarea acțiunii în răspundere împotriva unor persoane alese în funcția de administratori, instanța de apel apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Astfel, fiind avute în vedere prevederile art. 18 alin. (2) din Actul constitutiv al pârâtei, instan­ța a stabilit că întrucât hotărârea adu­nării generale de exercitare a acțiunii în răs­pun­dere prevăzută de art. 155 din Legea nr. 31/1990, a fost constatată nulă absolut prin Sentința civilă nr. 3028/16.12.2015 a Tribunalului Constanța, nu subzistă motivul de nulitate invocat.

Criticile susținute de apelantă nu pot fi reținute, întrucât Sentința civilă nr. 3028/16.12.2015 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. XXX/118/2015 este definitivă prin Decizia civilă nr. 440/19.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. XXX/36/2016.

13. Apelul declarat de Pârâtă este neîntemeiat.

Potrivit prevederilor alin. (2) al art. 117¹ din Legea societăților statuează că „(2) … în cazul în care pe ordinea de zi figurează numi­rea administratorilor, (…), și acționarii doresc să formuleze propuneri de candidaturi, în cerere vor fi incluse informații cu privire la numele, localitatea de domiciliu și calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcțiile respective.

(3) Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acționari, ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege și/sau de actul constitutiv pentru convocarea adunării generale, cu cel puțin 10 zile înaintea adunării generale, la data menționată în convocatorul inițial”^[1].

Acestea sunt prevederile legale considerate de către instanța de fond a fi încălcate prin hotărârea din 16.11.2015.

Soluția este corectă în condițiile în care convocatorul, astfel cum era conceput, contrar prevederilor art. 117¹ alin. (2), a produs o evidentă limitare a dreptului acționarilor de a formula propuneri pentru numirea administratorilor, o astfel de posibilitate fiind conferită, în afara unui context legal sau a unei explicații verosimile, numai acționarilor care nu solicită garanții.

În ceea ce privește completarea convo­ca­to­ru­lui, nu este suficient ca această completare să fie cerută de către unul dintre acționari care repre­zintă cel puțin 5% din capitalul social, ci este necesar ca o astfel de completare, ulte­rior convocării, să fie adusă la cunoștința tuturor acționarilor în condițiile de legalitate men­ționate anterior, iar mențiunile să fie corelate cu cele inițial publicate.

De aceea, considerăm că noua completare cu punctul privind alegerea unui consiliu de administrație format din 5 membri, prin metoda votului cumulativ, fără a se mai face vreo precizare referitoare la cerința garanțiilor, inițial inserată și restrictiv stabilită, dar menținută cu privire numai la consiliul de administrație format din 3 membri, produce o vătămare acționarului reclamant Societatea „T.” S.A., vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii adoptată în aceste condiții.

Față de argumentele de fapt și de drept expuse, apreciem că motivele de apel susținute de Pârâtă nu sunt întemeiate, astfel că în baza art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge acest apel ca nefondat.

COMENTARIU

1. Speța prezentată în cadrul acestui material ne oferă posibilitatea de a analiza, din punct de vedere practic, (i) mecanismele de completare ale ordinii de zi a unei ședințe a adunării generale deja convocată, (ii) termenele și formularistica ce trebuie respectată pentru ocrotirea drepturilor derivate din calitatea de acționar, pentru acest eveniment și (iii) posibilitatea transformării ad‑hoc a unei adunări generale extraordinare într-o adunare generală ordinară, cu toate efectele atrase de o astfel de transformare.

2. Conform art. 110 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, adunările generale sunt ordinare și extra­ordinare. Ceea ce deosebește o adunare generală ordinară de una extraordinară este faptul că adunarea ordinară are o frecvență regulată, se întrunește cel puțin o dată pe an pentru aprobarea situațiilor financiare, deliberează asupra mersului normal al societății, tratând probleme de gestiune curentă și periodică, iar adunarea extraordinară vizează probleme legate de existența și structura societății, precum și de situațiile deosebite care apar în funcționarea societății, a cărei frecvență, astfel cum îi spune și numele, nu poate fi anticipată – pot exista exerciții financiare fără ca societatea să organizeze un astfel de eveniment.

Competențele stabilite prin lege în favoarea celor două tipuri de adunări generale sunt, de regulă, imperative, fiind însă permis, așa cum s-a arătat atât în doctrină, cât și în jurisprudență, ca o adunare generală extraordinară să discute probleme de competența adunării generale ordinare, acest argument reținut de instanța de fond în cadrul hotărârii comentate, în opinia noastră, fiind corect reținut.