Şedinţe ÎCCJ – ianuarie 2018

Potrivit informațiilor publicate pe site-ul ÎCCJ (www.scj.ro), în luna ianuarie 2018 vor avea loc mai multe ședințe, atât în cadrul completelor pentru soluționarea recursului în interesul legii, cât și în cadrul completelor pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în materie civilă și materie penală:

În data de 22 ianuarie 2018, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii va dezbate o sesizare privind calificarea și competența de soluționare a cererii de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțate de o instanță străină, formulată de condamnat în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate.

Pentru mai multe detalii, verificați pagina oficială ÎCCJ (www.scj.ro).

De asemenea, tot în data de 22 ianuarie 2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va dezbate o serie de sesizări:

În materie civilă:

Într-un dosar al cărui obiect principal este uzucapiunea, se discută următoarele sesizări:

– Dacă în aplicarea art. 329 NCPC coroborat cu art. 103 NCC într-o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în care se stabilește ca fapt cunoscut că pârâtul ar fi trebuit să aibă la data înregistrării cererii o vârstă cuprinsă între 110 și 130 de ani,  instanța poate reține pe baza unei prezumții judiciare că acesta este decedat (că este imposibil din punct de vedere biologic ca acesta să fie în viață).

– Dacă în interpretarea art. 53 NCC coroborat cu  art. 328 alin. (2) NCPC  într-o astfel de acțiune instanța poate înlătura, pe baza faptului probat că pârâtul avea la data înregistrării acțiunii o vârstă cuprinsă între 110 și 130 de ani, prezumția legală conform căreia cel dispărut este socotit a fi în viață dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte [neexistând înscrisuri cu privire la deces și neputând fi reținute ipotezele enumerate de art. 103 lit. a)-d) NCC].

– Dacă în între cele două prezumții – cea judiciară trasă de instanță în sensul că este imposibil biologic ca pârâtul să fie în viață – și cea legală prevăzută de art. 53 NCPC – instanța poate acorda întâietate celei dintâi.

– Dacă, în concluzie, instanța poate reține capacitatea procesuală de folosință a pârâtului strict pe considerentul că nu există o hotărâre declarativă de moarte, neacordând nicio relevanță  juridică faptului că din probe (înscrierile de carte funciară) rezultă că acesta ar trebui să aibă o vârstă ce nu poate fi atinsă din punct de vedere biologic.

Într-un dosar al cărui obiect principal este o contestație la executare, se discută următoarea sesizare privind pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea rezolvare de principiu asupra problemei naturii juridice a proceselor verbale întocmite în baza O.U.G. nr. 74/2013 de către inspectorii antifraudă și asupra posibilității contestării acestora.

Într-un dosar al cărui obiect principal sunt o serie de pretenții civile se discută următoarea sesizare privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 452 NCPC raportat la dispozițiile art. 453 NCPC, art. 394 alin. (3) NCPC și art. 14 din Ordinul nr. 760/1999 și raportat la Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 19/2013, în sensul de a se stabili dacă sintagma „închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei” din cuprinsul art. 452 NCPC face referire la dosarul în care s-au ocazionat cheltuielile de judecată sau la dosarul în care se solicită pe cale principală cheltuielile de judecată, în condițiile în care art. 394 alin. (3) NCPC prevede că după închiderea dezbaterilor părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.

Într-un dosar al cărui obiect principal este încuviințarea unei executări silite civile, se discută următoarea sesizare privind interpretarea art. 666 alin. (5) pct. 2, 3, 4 din NCPC prin raportare la art. 8 din O.G. nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare, respectiv dacă art. 8 din O.G. nr. 85/2004 poate fi interpretat în sensul că pentru încheierea valabilă a unui contract la distanță nu mai este necesară semnătura olografă sau electronică a debitorului, primirea mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa fiind suficientă pentru încheierea valabilă a contractului deci, pentru a conferi valoare de titlu executoriu contractului de credit încheiat în această modalitate. Astfel, au fost invocate dispozițiile art. 666 alin. (5) pct. 2, 3, 4 din NCPC prin raportare la art. 8 din O.G. nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare.

Într-un dosar al cărui obiect principal este calcul drepturilor salariale, se discută următoarea sesizare privind faptul dacă dispozițiile art. 6 Cap. I Anexa 5 din L. nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ poate fi interpretată în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor D.C.C. nr. 1615 din 20.12.2011 publicată în M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2012.

Într-un dosar al cărui obiect principal sunt drepturile salariale ale personalului din justiție, se discută următoarea sesizare privind eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale, reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j^1), din L. nr. 571/2003 [art. 76 alin. (2) lit. p) din L. nr. 227/2015], supuse impozitării și plății celorlalte contribuții sau reprezintă despăgubiri în sensul art. 42 alin. (1) lit. b) din L. nr. 571/2003 [art. 62 alin (1) lit. h) din L. nr. 227/2015], nesupuse impozitului. Astfel, au fost invocate dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. j^1), din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, [art. 76 alin. (2) lit. p) din L. nr. 227/2015 privind Codul fiscal], art. 42 alin. (1) lit. b) din L. nr. 571/2003 [art. 62 alin. (1) lit. h) din L. nr. 227/2015].

De asemenea, într-o cauză conexată la acest dosar, se discută următoarea sesizare cu privire la faptul dacă, în considerarea acelorași dispoziții, dobânda legală penalizatoare acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale, reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j^1), din L. nr. 571/2003 [art. 76 alin. (2) lit. p) din L. nr. 227/2015], supuse impozitării și plății celorlalte contribuții sau reprezintă despăgubiri în sensul art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 [art. 62 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015], nesupuse impozitului.

Într-un dosar ce privește alte cereri, se discută o sesizare privind următoarea problemă: dacă prin sintagma „contracte de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare” reglementată de art. 11 din L. nr. 77/2016 privind darea în plată se include și categoria contractelor de credit a căror scadență a fost declarată anticipat.

Pentru mai multe detalii, verificați pagina oficială ÎCCJ (www.scj.ro).

În data de 25 ianuarie 2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va dezbate o serie de sesizări în materie penală:

Într-un dosar al cărui obiect principal este o infracțiune de furtul (art. 208 NCP), în care au fost de asemenea invocate și prevederile art. 19 din L. nr. 682/2002 privind protecția martorilor, se discută o sesizare privind faptul dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 682/2002, privind protecția martorilor, în condițiile în care inculpatul a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei denunțate într-o altă cauză penală și a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, efectele disp. penale menționate se aplică tuturor cauzelor penale aflate pe rolul instanțelor de judecată, fără nici o limitare

În trei dosare reunite al căror obiect principal este o infracțiune de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 NCP), se discută o sesizare privind faptul dacă, după pronunțarea și publicarea în M. Of. nr. 427 din 9 iunie 2017, a D.C.C. nr. 224 din 4 aprilie 2017, fapta persoanei care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau un tramvai, exceptând tractoarele agricole și forestiere, fără a poseda permis de conducere, mai poate atrage răspunderea penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (1) NCP.

Într-un dosar al cărui obiect principal este o infracțiune de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia (art. 338 NCP), se discută o sesizare privind faptul dacă pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. (1) NCP cu trimitere la dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, este necesar ca victima accidentului să prezinte leziuni consemnate într-un act medical, cuantificabile (rănirea) într-un număr de zile de îngrijiri medicale sau nu, în orice situație, dacă este necesară existența unui certificat medico-legal, precum și ce anume se înțelege prin termenul de rănire prevăzut de art. 75 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, din punct de vedere juridic, având în vedere că Dicționarul explicativ al limbii române definește rana ca fiind o „ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător, leziune, plagă”. Astfel, au fost invocate dispozițiile art. 338 alin. (1) NCP cu trimitere la dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Pentru mai multe detalii, verificați pagina oficială ÎCCJ (www.scj.ro).