Răspunderea penală pentru crime internaționale

De Ioana-Celina Pașca

16 mart. 2020
Articol UJ Premium

Vizualizari: 3708

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

Tribunalul putea dispune confiscarea bunurilor dobândite de cei condamnați și punerea acestor bunuri la dispoziția Comisiei Aliate de Control, în vederea eventualelor despăgubiri^[31].

Dintre cei 24 de acuzați, 12 au fost condamnați la moarte, 3 la pedeapsa detențiunii pe viață, 3 au fost condamnați la închisoare între 10 și 20 de ani, 3 au fost achitați și 3 persoane s-au sinucis în închisoare înainte de începerea procesului.

Tribunalele penale internaționale ad-hoc au abandonat aplicarea pedepsei cu moartea, cu excepția Tribunalului special pentru Irak.

Statutul Tribunalului penal internațional pentru fosta Iugoslavie prevede (art. 24 din Statut) posibilitatea condamnării celor vinovați de crime internaționale doar la pedepse privative de libertate în limitele pe care le puteau aplica instanțele din fosta Iugoslavie^[32].

Tribunalul a aplicat inculpaților pedeapsa cu închisoarea de până la 30 de ani.

Similare sunt și prevederile Statutului Tribunalului penal internațional pentru Ruanda^[33]. Cum legea penală ruandeză prevede și posibilitatea aplicării detențiunii pe viață, mare parte dintre cei inculpați au fost condamnați la pedeapsa detențiunii pe viață.

Sistemul sancționator utilizat de cele două tribunale este, astfel, o îmbinare a normelor de drept penal internațional cu cele din dreptul penal național al țărilor din care provin condamnații.

Ambele Statute conțin minime prevederi privind individualizarea pedepsei, aceasta urmând a fi stabilită de judecători în raport cu gravitatea infracțiunii și cu situația personală a condamnatului. tribunalul poate dispune restituirea bunurilor dobândite de condamnați prin mijloace ilicite.

Tribunalele amintite au reținut ca circumstanțe agravante premeditarea, vârsta victimei, conduita în timpul procesului, modalitatea vinovăției, iar ca circumstanțe atenuante, recunoașterea vinovăției sau cooperarea cu acuzatorii etc.

4.2. Pedepsele prevăzute în Statutul Curții Penale Internaționale

Statutul Curții Penale Internaționale prevede ca pedeapsă principală închisoarea până la 30 de ani sau, în mod excepțional, „detențiunea pe viață, dacă gravitatea extremă a crimei și situația personală a condamnatului o justifică”^[34]. Curtea poate aplica alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii. Amenda va fi stabilită conform criteriilor prevăzute de Regulamentul de procedură și de probe^[35].

Curtea va dispune și confiscarea de profituri, de bunuri și de averi provenind direct sau indirect din crime, fără prejudicierea drepturilor terților de bună-credință. Statele părți au obligația să pună în executare pedepsele cu amenda și măsurile de confiscare ordonate de Curte.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Statutul reglementează și modul de sancționare a concursului de infracțiuni, prevăzând că, atunci când o persoană este recunoscută vinovată de mai multe crime, Curtea pronunță o pedeapsă pentru fiecare crimă și o pedeapsă unică, indicând durata totală a detenției, durată ce nu poate fi inferioară celei privind pedeapsa individuală cea mai grea și nu poate fi superioară celei de 30 de ani.

Sistemul adoptat este cel al cumulului juridic cu spor limitat, în care minimul pedepsei este pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită, fără a se depăși 30 de ani.

Pedeapsa cu închisoarea pe viață absoarbe celelalte pedepse.

Numai Curtea are dreptul să decidă reducerea pedepsei^[36]. Ea se pronunță după ce l-a ascultat pe condamnat. Când persoana a ispășit două treimi din pedeapsă sau a executat 25 de ani de închisoare în cazul condamnării pe viață, Curtea reexaminează pedeapsa pentru a stabili dacă este cazul să o reducă. Ea nu procedează la această reexaminare înaintea acestui termen^[37].

^[31] Art. 28 Statut TMIN.

^[32] Art. 24 Statut TPIY: „The penalty imposed by the Trial Chamber shall be limited to imprisonment. In determining the terms of imprisonment, the Trial Chambers shall have recourse to the general practice regarding prison sentences in the courts of the former Yugoslavia”.

^[33] Art. 23 Statut TPIR.

^[34] Art. 77 alin. (1) Statut CPI.

^[35] Art. 77 alin. (2) Statut CPI.

^[36] Art. 110 alin. (4) Statut CPI: „La reexaminare (…), Curtea poate reduce pedeapsa dacă constată că una sau mai multe dintre condițiile următoare sunt îndeplinite:

a) persoana a manifestat, de la început și în mod continuu, voința de a coopera cu Curtea în anchetele și urmăririle efectuate de aceasta;

b) persoana a facilitat spontan executarea deciziilor și ordonanțelor Curții în alte cazuri, în special ajutând-o să localizeze activele care fac obiectul deciziilor prin care se dispune confiscarea lor, plata unei amenzi sau o reparație și care pot fi folosite în favoarea victimelor; sau

c) alți factori prevăzuți în Regulamentul de procedură și de probe atestă o schimbare de circumstanțe evidentă a consecințelor apreciabile de natură să justifice reducerea pedepsei”.

^[37] Art. 110 alin. (3) Statut CPI.

Răspunderea penală pentru crime internaționale was last modified: martie 13th, 2020 by Ioana-Celina Pașca