Punerea în valoare a unor drepturi succesorale ori a unor drepturi ce au o anumită legătură cu o moştenire sau cu calitatea de moştenitori a unor persoane

• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 118
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea de sesizare a instanței, astfel cum a fost disjunsă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și F. a solicitat să se constate că în masa succesorală după defuncta G., se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 și cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, toate acestea fiind grevate de obligația de a i se preda acte apte pentru intabularea acestora pe numele reclamantei, moștenitorii acesteia fiind pârâții 1-4 inclusiv și în consecință, să se dispună predarea succesiunii către aceștia, în cote egale de câte 1/4- parte din întreg fiecare, cu titlu de drept moștenire legală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1882 din 29 septembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de sesizare a instanței, astfel cum a fost disjunsă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și F. a solicitat să se constate că în masa succesorală după defuncta G., se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 și cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, toate acestea fiind grevate de obligația de a i se preda acte apte pentru intabularea acestora pe numele reclamantei, moștenitorii acesteia fiind pârâții 1-4 inclusiv și în consecință, să se dispună predarea succesiunii către aceștia, în cote egale de câte 1/4- parte din întreg fiecare, cu titlu de drept moștenire legală.

Conform doctrinei, acțiunile succesorale desemnează în mod generic întregul set de acțiuni în justiție reglementate de lege pentru a fi utilizate în raporturile dintre moștenitori și dintre aceștia și terți, în vederea punerii în valoare a unor drepturi succesorale ori a unor drepturi ce au o anumită legătură cu o moștenire sau cu calitatea de moștenitori a unor persoane.

Fac parte din categoria acțiunilor succesorale acțiunea în petiție de ereditate; acțiunea de partaj succesoral; acțiunea în reducțiune succesorală; acțiunea de raport succesoral; acțiunea împotriva măsurilor de conservare a patrimoniului succesoral luate în cursul procedurii succesorale notariale; acțiunea în anulare, inclusiv acțiunea creditorilor moștenirii care invocă drepturi din contracte încheiate cu defunctul privind constatarea apartenenței unor bunuri la masa succesorală, cum este cazul în speță, unde reclamanta, în calitate de promitentă cumpărătoare a solicitat instanței să constate că în masa sucecsorală de pe urma defunctei G., în calitate de promitentă vânzătoare, se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 și cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995.

Așadar, Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte îl constituie acțiunea reclamantei A. care, în calitate de creditoare a defunctei G., în contradictoriu cu moșteniorii acesteia, pârâții din prezenta cauză, a solicitat instanței să se constate că terenul care a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare încheiate între aceasta și defunctă la data de 13 iulie 1996, respectiv imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 și cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, sunt incluse în masa succesorală.

În drept, potrivit art. 118 C. proc. civ.: „(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți”.

Cererile subsumate art. 118 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. se referă și la ipoteza acțiunilor inițiate de creditorii personali ai defunctului în vederea valorificării unor drepturi ce emană din contracte încheiate cu acesta, cum este cazul în speță.

Din înscrisurile depuse în dovedirea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că defuncta G., decedată în data de 25 februarie 2007, a avut ultimul domiciliu în localitatea Sibiu, județul Sibiu (dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Turda.

În aplicarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., precum și față de împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctei G. a fost in județul Sibiu, în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu, Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă să soluționeze litigiul pendinte.

În legătură cu reținerile Judecătoriei Sibiu privitoare la incidența în cauză a prevederilor art. 116 și art. 118 alin. (2) din C. proc. civ., și care, în opinia acesteia ar atrage o competență teritorială alternativă în favoarea instanțelor în circumscripția cărora au avut ultimul domiciliu oricare dintre defuncți, ca urmare a faptului că, în opinia acesteia, în cauză, ar fi vorba despre deschiderea în mod succesiv a două moșteniri, respectiv a defunctelor G. și H., Înalta Curte constată că este real că legiuitorul a reglementat ipoteza alegerii de către reclamant a instanței competente teritorial în ipoteza deschiderii în mod succesiv a unor moșteniri, cu condiția însă ca între cereri să existe o legătură care să justifice prorogarea legală de competență.

Or, în cauza de față, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu ignoră măsura dispusă de Judecătoria Turda în dosarul nr. x/2020 prin încheierea din data de 17 noiembrie 2020, care îi este opozabilă, și prin care a fost disjuns capătul de cerere prin care reclamanta A. a solicitat să se constate că în masa succesorală după defuncta G. se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 și cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, toate acestea fiind grevate de obligația de a i se preda acte apte pentru intabularea acestora pe numele reclamantei, moștenitorii acesteia fiind pârâții și în consecință, să se dispună predarea succesiunii către aceștia, în cote egale de câte 1/4- parte din întreg fiecare, cu titlu de drept moștenire legală, de celelalte capete de cerere printre care și cel care vizează constatarea că în masa succesorală după defuncta H., identică cu Sarai H. Minerva, se include cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, moștenitoarea acesteia fiind reclamanta și pârâtul F., în calitate de nepoți de frate în cote egale de câte 1/2-a parte din întreg fiecare, asupra cotei de 1/2-a parte din masa succesorală și pârâții 1-4 inclusiv, în cote egale de câte 1/4-a parte din întreg fiecare, asupra cotei de 1/2-a parte din masa succesorală și în consecință, să se dispună predarea succesiunii către succesori, cu titlu de drept moștenire legală.

Prin urmare, cum în prezenta cauză, instanța a rămas legal învestită cu capătul de cerere privind constatarea componenței masei succesorale de pe urma defunctei G., cu ultimul domiciliu în județul Sibiu, reiese că revine Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Sursa informației: www.scj.ro.