Patrimoniul Justiției din România se schimbă la față

Nu ne-am putea numi Universul Juridic fără a fi receptivi la prefacerile structurale care țin de Justiția din România, fără a pune lupa pe proiectele, inițiativele și realizările care, de câțiva ani, reconfigurează și schimbă la față și în adâncime patrimoniul și modul de operare al celor care, laolaltă, sunt chemați să înfăptuiască un act de justiție așteptat și respectat de Cetate.

Am fost cu toții de acord să privim cu mare atenție un fenomen îmbucurător, o realitate dătătoare de speranțe. Vorbim despre renașterea vizibilă și hotărâtă a infrastructurii sistemului judiciar din România, începând cu reabilitarea vechilor clădiri (restaurări, renovări, consolidări etc.), cu extinderea și modernizarea lor, construcția de noi edificii, proiecte de
răsunet și terminând cu refacerea infrastructurii de rețele LAN necesare digitalizării, cu o nouă strategie de informatizare a sistemului judiciar, a arhivelor pasive din tribunale și curți de apel etc.

Se întâmplă acum ceea ce timp de 30 de ani nu s-a întâmplat fie din cauza lipsei cronice de fonduri, fie a priorităților alandala, fie din cauza unui management deficitar și lipsit de viziune.

Lucrurile avansează nervos, pe mai multe „fronturi”, cu strădanie și adevărate chinuri ale facerii.

Într-un bilanț al sfârșitului an 2023, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, anunța că prin

Compania Națională de Investiții (CNI) au fost finalizate deja 14 proiecte de gen în valoare de 140 de milioane de lei, iar alte 13 proiecte, de peste 415 milioane de lei, sunt în diferite stadii de derulare. Doar în 2023 au fost finalizate, de exemplu, lucrările de la sediul Curții de Apel Târgu Mureș (29,6 mil. lei), sediul Judecătoriei Slatina (11,4 mil. lei), al Judecătoriei Târgoviște (26,5 mil. lei) sau sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și al Judecătoriei Zalău (12,8 mil. lei).

Alte proiecte laborioase sunt în lucru – extinderea și reconfigurarea interioară a sediului administrativ al Înaltei Curți de
Casație și Justiție (în valoare de 77,3 mil. lei), reparația capitală, consolidarea, modernizarea și extinderea sediului Tribunalului Vâlcea (39,7 mil. lei), reabilitarea și modernizarea sediului Tribunalului Hunedoara și ale Judecătoriei Deva
(35,7 mil. lei), reabilitarea sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu și Tribunalul Gorj (17,3 mil. lei) etc.

Toate aceste proiecte se bazează pe finanțări bugetate de statul român (montaje financiare ale MJ, MLDPA, MF), pe împrumuturi externe și pe fonduri europene, asigurate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, celebrul PNRR.

Firește, am acordat în această ediție importanța și spațiul cuvenit viitorului Cartier al Justiției din București, plănuit acum mai bine de 10 ani, dorit cu ardoare de inițiatori, finanțatori, executanți și beneficiari, proiect catalogat de unii specialiști drept „cel mai mare proiect urban al Guvernului României după 1989”.

Da, am detaliat într-un registru lecturabil, nu foarte tehnic, devenirea acestui proiect finanțat și sprijinit exemplar de Banca Mondială (prin Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – BIRD) și din fondurile proprii ale UNBR, care va angaja, probabil, multe sute de milioane de dolari până la finalul său, în anii care vor veni.

I-am invitat să vorbească, în paginile care urmează, despre Cartierul de Justiție pe cei mai importanți „actori” ai acestei drame decenale, cei care au imaginat complexul, l-au gândit, poziționat, dezbătut, îngrijit cu pasiune, vegheat și l-au „împins” înainte, pas cu pas.

Am obținut, credem, o radiografie de parcurs, o „poveste” fascinantă, spusă pe mai multe voci, privită din mai multe unghiuri, o cronică a unei schimbări majore, în bine, a Bucureștiului.