O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului – modificări (Legea nr. 209/2019)

În M. Of. nr. 913 din 13 noiembrie 2019 s-a publicat Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative.

Vă prezentăm, în continuare, modificările aduse O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 18 alin. (1) lit. d) prevedea următoarele aspecte:

„d) servicii de plată așa cum sunt definite la art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată;”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 18 alin. (1) lit. d) se modifică și va avea următorul conținut:

„d) servicii de plată așa cum sunt definite la art. 7 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative;”

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 404^1 prevedea următoarele aspecte:

„Art. 404^1 –

(1) Sistemele de plăți trebuie să asigure accesul neîngrădit la sistem al prestatorilor de servicii de plată, instituții de credit, instituții de plată în înțelesul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare, și instituții emitente de monedă electronică în înțelesul Legii nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, pe baza unor reguli obiective, nediscriminatorii și proporționale, care nu vor limita accesul mai mult decât este necesar pentru protejarea sistemului de plăți împotriva unor riscuri specifice, precum riscul de decontare, riscul operațional și riscul comercial, și pentru protecția stabilității financiare și operaționale a sistemului de plăți.

(2) Sistemele de plăți nu pot impune prestatorilor de servicii de plată, utilizatorilor serviciilor de plată sau altor sisteme de plăți niciuna dintre următoarele cerințe:

a) reguli restrictive privind participarea efectivă la alte sisteme de plăți;

b) reguli care să facă discriminare între prestatorii de servicii de plată, în ceea ce privește drepturile și obligațiile participanților;

c) restricții bazate pe forma de organizare a entității.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică:

a) sistemelor de plăți desemnate de Banca Națională a României în temeiul Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și în sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, ca intrând sub incidența acestei legi;

b) sistemelor de plăți formate exclusiv din prestatori de servicii de plată care aparțin unui grup format din entități legate prin participații de capital, în care una dintre entități dispune de control efectiv asupra celorlalte entități legate;

c) sistemelor de plăți în cadrul cărora un singur prestator de servicii de plată, fie ca o singură entitate, fie ca un grup de entități, îndeplinește cumulativ următoarele condiții: acționează sau poate acționa ca prestator de servicii de plată, atât pentru plătitor, cât și pentru beneficiarul plății, și este exclusiv responsabil pentru administrarea sistemului și, în același timp, autorizează participarea la sistem a altor prestatori de servicii de plată care, deși pot stabili propriile tarife în legătură cu plătitorii și cu beneficiarii plății, nu au dreptul de a negocia comisioane între ei în relație cu sistemul de plăți.”