Regulamentul privind soluţionarea plângerilor împotriva operatorilor de reţea/sistem din domeniul energiei (Ordinul ANRE nr. 150/2015)

În M. Of. nr. 774 din 16 octombrie 2015, s-a publicat Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nr. 150/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind soluționarea plângerilor împotriva operatorilor de rețea/sistem din domeniul energiei.

Cap. I („Scop”)

Art. 1 prevede la primul alineat faptul că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), denumită în continuare Autoritate competentă, soluționează plângerile împotriva operatorilor de rețea/sistem din domeniul energiei.

Potrivit art. 2, respectivul regulament este elaborat în scopul creării unui mecanism de soluționare a plângerilor împotriva operatorilor de rețea/sistem din domeniul energiei.

Cap. II („Dispoziții generale”)

Secț. 1 („Domeniu de aplicare”)

Art. 3 stabilește faptul că respectivul regulament se aplică solicitanților în relația cu operatorii de rețea/sistem din domeniul energiei, în vederea soluționării plângerilor acestora.

Art. 4 prevedea faptul că nu intră sub incidența prevederilor respectivului regulament:

a) soluționarea neînțelegerilor precontractuale în sectorul energiei electrice și medierea neînțelegerilor precontractuale în sectorul gazelor naturale;

b) soluționarea disputelor contractuale pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie;

c) soluționarea disputelor/divergențelor privind accesul la rețelele/sistemele din domeniul energiei;

d) soluționarea unor probleme ce nu fac obiectul reglementărilor în vigoare din domeniul energiei;

e) soluționarea unor aspecte a căror rezolvare nu intră în competența autorității de reglementare, inclusiv aspecte legate de proprietate, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate sau alte drepturi reale/de folosință.

Secț. a 2-a („Definiții”)

Art. 5 la primul alineat dispunea faptul că termenii utilizați sunt definiți în anexa nr. 1.

Potrivit alineatului următor, definițiile din anexa nr. 1 se completează cu definițiile prevăzute în Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, precum și în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare

Cap. III („Soluționarea plângerilor împotriva operatorilor de rețea/sistem”)

Art. 6 dispunea faptul că limba oficială utilizată pe parcursul desfășurării acestei proceduri este limba română, iar documentele redactate într-o limbă străină vor fi însoțite de traducerea legalizată; în caz contrar, acestea nu vor fi luate în considerare.

Art. 7 la primul alineat prevede faptul că soluționarea plângerilor împotriva operatorilor de rețea/sistem din domeniul energiei, care fac obiectul prezentului regulament, se realizează prin decizie a autorității competente, sub coordonarea direcției generale de resort, în termen de 60 de zile de la data înregistrării acesteia, cu posibilitatea de prelungire cu încă 60 de zile, cu înștiințarea solicitantului cu privire la această prelungire. Cu acordul solicitantului, termenul de soluționare a plângerii de 120 de zile poate fi prelungit cu încă 60 de zile.

Potrivit alineatului următor, în situația în care pe parcursul procesului de soluționare a plângerilor apar și alte neînțelegeri, între aceleași pălii și cu privire la aceiași obiect, în măsura în care autoritatea competentă hotărăște că este posibil, acestea se includ în procedura aflată deja în derulare. În caz contrar, acestea vor face obiectul unei soluționări ulterioare, reluându-se pașii procedurali.

Art. 8 are următorul conținut:

„(1) Procedura de soluționare a plângerilor împotriva operatorilor de rețea/sistem din domeniul energiei se consideră declanșată odată cu înregistrarea la autoritatea competentă a plângerii transmise de solicitant, conform anexei nr. 2, împreună cu documentația aferentă.

(2) Documentele care însoțesc plângerea trebuie să cuprindă cel puțin:

a) indicarea temeiului legal în baza căruia își fundamentează pretențiile;

b) prezentarea situației de fapt la care se referă plângerea;

c) corespondența dintre părți pe această temă;

d) alte documente cuprinzând informații sau date necesare soluționării plângerii.

(3) Plângerea și documentația anexată se depun în două exemplare, unul pentru autoritatea competentă și altul pentru operatorul licențiat. Certificarea copiilor documentelor se realizează, de asemenea, în două exemplare. Aceasta va conține precizarea „conform cu originalul”, data, numele în clar al celui care face certificarea, semnătura acestuia și ștampila entității respective, după caz.

(4) Solicitantul anexează la cerere copia actului pe care îl contestă sau, după caz, răspunsul operatorului licențiat prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la operatorul licențiat sau orice înscris prin care face dovada înregistrării. În situația în care reclamantul introduce plângere împotriva operatorului licențiat, care refuză să pună în executare actul emis în urma soluționării favorabile a cererii sale, va depune la dosar și copia certificată după acest act”.

Art. 9 stabilește faptul că după înregistrarea plângerii la autoritatea competentă se parcurg următoarele etape, după caz:

a) analiza preliminară a documentației transmise și solicitarea completării acesteia;

b) solicitarea de puncte de vedere de la operatorii licențiați;

c) solicitarea de date și informații suplimentare;

d) convocarea și audierea părților, după caz;

e) solicitarea de date și informații suplimentare de la alte instituții publice și/sau operatori economici;

f) solicitarea de acțiuni de control de tip verificare, inclusiv la fața locului;

g) pronunțarea deciziei și comunicarea acesteia părților.

Art. 10 prevede la primul alineat faptul că în vederea soluționării plângerii, autoritatea competentă poate solicita părților, în scris, date și informații suplimentare sau completarea documentației depuse. Părțile au obligația depunerii acestora în termen de cel mult 12 zile de la data primirii solicitării, în două exemplare.

Potrivit alineatului următor, în cazul în care una dintre părți sau părțile, după caz, nu dau curs solicitării de transmitere a documentelor sau transmit parțial documentele solicitate în termenul prevăzut la alin. (1), autoritatea competentă va analiza și va soluționa plângerea pe baza documentelor deținute.

Art. 11 prevede următoarele:

„(1) Convocarea părților în vederea audierii are loc cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru audiere.

(2) Comunicarea convocării se realizează prin scrisoare, cu confirmare de primire, prin fax sau prin e-mail, dacă este posibil.

(3) Comunicările se transmit la adresele indicate de părți în cerere sau la adresele aduse la cunoștința autorității competente, pe parcursul derulării procedurii, ori la adresele din baza de date a ANRE”.

Art. 12 are următorul conținut:

„(1) Audierea are loc la sediul autorității competente.

(2) Părțile vor participa la audiere prin reprezentanți legali sau prin persoane împuternicite. Persoanele care nu pot proba cu înscrisuri această calitate nu vor fi acceptate la audiere. Documentul care atestă calitatea de împuternicit va fi păstrat la dosarul cauzei.

(3) Oricare dintre părți poate cere ca audierea să se realizeze în lipsa ei, pe baza cererii și a actelor depuse. Solicitarea se va face în scris, cu cel puțin 2 zile înainte de data stabilită pentru audiere.

(4) Lipsa uneia dintre părți de la audiere nu afectează derularea procedurii sau luarea unei decizii.

(5) Dacă ambele părți, deși înștiințate, nu se prezintă la audiere și nici nu au solicitat soluționarea în lipsă, autoritatea competentă suspendă procedura de soluționare, printr-o încheiere de suspendare, care va cuprinde mențiunea referitoare la obligația părții în cauză de a face demersurile solicitate de autoritatea competentă. Încheierea de suspendare se comunică părților în termen de 7 zile. Perioada de soluționare a plângerii se prelungește corespunzător cu durata de suspendare.

(6) Dacă în termen de 30 de zile de la data suspendării oricare dintre părți nu efectuează demersurile prevăzute la alin. (3), autoritatea competentă respinge solicitarea de soluționare a plângerii.

(7) Prin excepție de la prevederile alin. (4), dacă părțile solicită în prealabil, cu cel puțin 3 zile, reprogramarea audierii, autoritatea competentă poate amâna o singură dată audierea, cu respectarea termenului prevăzut la art. 7 alin. (1).

(8) Audierea reprogramată va avea loc în termen de maximum 10 zile de la data fixată inițial și va fi comunicată părților, în conformitate cu prevederile art. 11”.

Art. 13 stabilește următoarele:

„(1) În cadrul audierii, părțile își exprimă punctele de vedere argumentate cu probe pertinente, concludente și utile soluționării plângerii.

(2) Expunerea părților va fi clară și concisă, cu argumente de drept și de fapt.

(3) După ce fiecare parte își prezintă poziția, se pot adresa întrebări pentru clarificarea aspectelor supuse soluționării.

(4) În situația în care se consideră necesar, se poate stabili o nouă audiere, în termen de maximum 10 zile de la data primei audieri. Cu această ocazie se pot solicita părților și alte documente relevante pentru soluționarea cererii, situație în care părțile au obligația de a transmite documentele, în termen de maximum 7 zile de la solicitare, atât către autoritatea competentă, cât și către cealaltă parte”.

Art. 14 are următorul conținut:

„(1) După analizarea situației se emite o decizie.

(2) Decizia trebuie să conțină următoarele:

a) calitatea și datele de identificare a părților;

b) obiectul plângerii, soluția pronunțată, motivele de fapt și de drept care stau la baza deciziei;

c) precizarea căii de atac și a termenului de exercitare a acesteia, precum și a instanței competente să soluționeze cererea de chemare în judecată;

d) semnătura președintelui autorității competente.

(3) Decizia are caracter obligatoriu și se comunică părților implicate în soluționare. O nouă solicitare adresată autorității competente, având același obiect, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

(4) Decizia este redactată în atâtea exemplare originale câte părți sunt și unul în plus pentru ANRE.

(5) În termen de maximum 5 zile de la data emiterii acesteia, decizia se comunică părților implicate, prin scrisoare, cu confirmare de primire sau, după caz, prin fax”.