Motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive. Posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac. Revizuire (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 987/2017

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 340, art. 341, art. 396, art. 452, art. 453, art. 459; Constituția României: art. 126, art. 129

Prin sentința penală nr. 46 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/45/2016 s-au dispus următoarele:

„Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii penale cu nr. 4 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul cu nr. x/45/2015, formulată de către revizuentul A.

În baza disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.

În temeiul 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent, în sumă de 130 lei (delegație din 06 mai 2016 – avocat E.) va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a rămâne, în temeiul disp. art. 275 alin. (6) C. proc. pen., în sarcina statului”.

Instanța a reținut că, revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

De asemenea, s-a mai reținut că o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. În cauză revizuientul A. a formulat prezenta cerere, solicitând revizuirea sentinței penale nr. 46 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași prin care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă o altă cerere de revizuire îndreptată împotriva unei încheieri pronunțată în procedura prevăzută de art. 341 C. proc. pen.

Prin urmare, a solicitat revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen. cu referire la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Or, hotărârea ce constituie obiect al cererii de revizuire nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 C. proc. pen., condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal – nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.

Față de cele expuse, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire de față, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cu consecința obligării revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

În drept, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută, printre a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere influențând soluția pronunțată; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, împrejurare care a influențat soluția pronunțată d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză, e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, f) când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicată în aceiași cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției neconstituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă. În virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur).

Totodată, s-a mai arătat că, cu toate acestea, în practică a reieșit că, în anumite situații, chiar hotărârile judecătorești rămase definitive sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive. În această categorie de remedii procesuale se încadrează și revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmărește o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. (2)-(4) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens, instanța a menționat că este de observat că prin art. 453 alin. (4) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal”.

Tot astfel, prin art. 453 alin. (4) C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele cazurile de revizuire prev. de lit. b)-d) și f) „constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.

În fine, pentru cazul „când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”, s-a prevăzut, în art. 453 alin. (4) C. proc. pen., că „toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii”. Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Instanța a reținut că, în condițiile în care în cauză numitul A. a solicitat revizuirea unei sentințe penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o alte cerere de revizuire declarată împotriva sentinței penale nr. 46 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași prin care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire îndreptată împotriva unei încheieri pronunțată în procedura prevăzută de art. 341 C. proc. pen.,se poate observa faptul că aceasta privește o sentință prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece această soluție nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 340 C. proc. pen., ori într-o altă revizuire, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile, pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

În consecință, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, în temeiul prevederilor art. 459 rap. la art. 453 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către petentul A., privind sentința penală nr. 102,pronunțată la data de 2 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel Iași, în Dosarul înregistrat sub nr. x/45/2016.

Împotriva încheierii nr. 48 din data de 04 mai 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, N.C.P.P., a formulat contestație, contestatorul A.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., în raport, cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Înalta Curte constată că, încheierea penală pronunțată de către Curtea de Apel Iași este definitivă.

Prin urmare, contestatorului petent nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Încheierii nr. 48 din data de 04 mai 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, N.C.P.P.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația petentului, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.