Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal Titlul VIII („Accize şi alte taxe speciale”) – modificări (H.G. nr. 159/2016)

 
Art. 94 alin. (1) și (3) din Norme Titlul VIII („Accize și alte taxe speciale”)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 94 alin. (1) și (3) prevedeau faptul că scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 399 alin. (1) lit. c), d) și h) din Codul fiscal se acordă direct, în baza autorizației de utilizator final, dacă:
a) energia electrică provine de la operatori economici autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei;
b) produsele energetice, altele decât cărbunele și cocsul prevăzut la art. 355 alin. (3) lit. h) din Codul fiscal, ori gazul natural prevăzut la art. 355 alin. (3) lit. f) din Codul fiscal, sunt aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, de la un importator sau provin din achiziții intracomunitare proprii ori din operațiuni proprii de import;
c) cărbunele și cocsul prevăzut la art. 355 alin. (3) lit. h) din Codul fiscal provin de la operatorii economici prevăzuți la pct. 16 alin. (1);
d) gazul natural prevăzut la art. 355 alin. (3) lit. f) din Codul fiscal provine de la un distribuitor autorizat sau redistribuitor autorizat, în sensul prevăzut la pct. 15 alin. (1).
De asemenea, energia electrică prevăzută la art. 358 din Codul fiscal și gazul natural prevăzut la art. 355 alin. (3) lit. f) din Codul fiscal nu intră sub incidența prevederilor alin. (2). În acest caz beneficiarii scutirilor de la plata accizelor prevăzute la art. 399 alin. (1) lit. c), d) și h) din Codul fiscal notifică autoritatea vamală teritorială.

 
Art. 103 alin. (4) din Norme Titlul VIII („Accize și alte taxe speciale”)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 103 alin. (4) prevedea faptul că în vederea restituirii accizelor, beneficiarii scutirii indirecte transmit trimestrial autorității fiscale teritoriale, până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare trimestrului, documentele justificative cu privire la utilizarea combustibilului pentru motor potrivit scopului prevăzut la art. 399 alin. (1) lit. f) și g) din Codul fiscal, după cum urmează:
a) memoriul în care sunt descrise operațiunile pentru care a fost consumat combustibilul pentru motor și în care se menționează: perioada de desfășurare a operațiunii, numărul orelor de funcționare a motoarelor și a instalațiilor, precum și consumul normat de combustibil pentru motor al respectivelor motoare și instalații, înscris în specificațiile tehnice ale acestora;
b) copii ale documentelor care atestă efectuarea operațiunilor de dragare, certificate de autoritatea competentă;
c) copia facturii de achiziție a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie evidențiată distinct;
d) dovada plății accizelor către furnizor sau la bugetul de stat, după caz, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis.

Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 113 alin. (14) – (16) stabileau faptul că prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul achiziției biocombustibililor și biocarburanților de către operatorii economici autorizați potrivit art. 435 alin. (4) din Codul fiscal.
În continuare, operatorii economici autorizați potrivit art. 435 alin. (4) din Codul fiscal achiziționează biocombustibilii și biocarburanții în scutire directă de la plata accizelor în baza declarației pe propria răspundere referitoare la obligațiile de a asigura: a) comercializarea biocombustibililor și biocarburanților în stare pură; și
b) afișarea de avertismente în atenția clienților referitoare la obligația acestora de a utiliza biocombustibilii și biocarburanții achiziționați în stare pură, fără a fi amestecați cu combustibili pentru încălzire sau carburanți tradiționali.
De asemenea, operatorii economici autorizați potrivit art. 435 alin. (4) din Codul fiscal care comercializează biocombustibil și biocarburanți trebuie să se asigure că sunt respectate condițiile prevăzute la art. 394 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal. În acest sens, aceștia au obligația de a afișa avertismente în atenția clienților.

 
Art. 139 alin. (16) și (21) din Norme Titlul VIII („Accize și alte taxe speciale”)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 139 alin. (16) și (21) dispuneau faptul că vânzătorii sau reprezentanții fiscali, după caz, depun on-line la autoritatea vamală teritorială în raza căreia își au sediul social o situație centralizatoare până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situația. Instrucțiunile pentru utilizarea aplicației informatice sunt publicate pe pagina de web a autorității vamale centrale.
De asemenea, cererea se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului în care au fost plătite accizele în statele membre de destinație și cuprinde informații referitoare la cantitățile de produse accizabile și numerele de ordine corespunzătoare livrărilor pentru care se solicită restituirea, precum și suma totală de restituit.

 
Art. 141 alin. (2) din Norme Titlul VIII („Accize și alte taxe speciale”)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 141 alin. (2) prevedea faptul că în aplicarea art. 412 din Codul fiscal, în cazul pierderilor intervenite pe parcursul transportului intracomunitar al produselor accizabile, la sosirea produselor în România, pe baza documentelor justificative prezentate de primitor, autoritatea vamală teritorială stabilește natura pierderilor și regimul de admitere al acestora.

 
Art. 143 alin. (5) din Norme Titlul VIII („Accize și alte taxe speciale”)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 143 alin. (5) stabilea faptul că la sosirea produselor accizabile prevăzute la alin. (1), operatorul economic utilizator înștiințează autoritatea vamală teritorială și păstreze produsele în locul de recepție maximum 24 de ore pentru o posibilă verificare din partea acestei autorități, în condițiile prevăzute prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.